Unul dintre monumentele istorice din lemn care se remarcă prin frumusețea și starea de conservare bună în care se găsește este Biserica din Bica, județul Cluj. Ea își dezvăluie încă de la intrare vârsta, prin inscripția în chirilică de pe portalul intrării, care ne spune că edificiul a fost ridicat în 1765 de meșterul Nicolae Rar.

Pictura murală din 1774, atribuită lui Simion Silaghi Zugravu, repusă în valoare prin restaurarea făcută în urmă cu câțiva ani, bucură și ea simplul vizitator, dar și credinciosul ce pășește aici pentru a se închina lui Dumnezeu.

La însemnătatea acestui monument contribuie mult și icoanele pe lemn aflate în patrimoniul bisericii. Câteva din ele sunt icoane împărătești, datate sau databile în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: Maica Domnului cu Pruncul (aprox.1772) și Deisis (aprox. 1772), Arhanghelului Mihail cu Sfântul Nicolae (1750). Nesemnate, unele sunt atribuite prin analiză stilistică lui Simion Silaghi Sălăjeanu, ucenicul Jupânului Andraș din Cluj sau chiar acestuia din urmă. Însemnat pictor muralist și iconar, Simion Sălăgeanu a fost activ în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea și în zona aceasta, pictând icoane și ansambluri murale la Dretea și Păniceni.

Interesantă este și icoana reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul de tip Hodighitria, aparținând unui meșter transilvănean anonim. Aceasta are o ramă împodobită cu butoni mari, auriți, fond aurit cu pătrățele, personaje cu nimb decorativ, totul fiind executat într-un stil arhaic. Este posibil să fie rămasă de la vechea biserică înlocuită de actualul edificiu și databilă astfel chiar în secolul  al XVI-lea, în opinia acad. Marius Porumb. Un element ce susține vechimea icoanei este și prezența butonilor pe margine, asemeni decorului ferecăturilor.

Valorosul triptic care a aparținut bisericii din Bica, realizat în 1563 de același autor cu al tripticului de la Agârbiciu, se găsește la Muzeul de Artă din București. Acesta ar fi rămas tot de la edificiul mai vechi. Tema principală a tripticului, legată fiind de hramul bisericii, este Înălțarea Domnului. Pictorul este considerat a fi unul itinerant, care a învățat acest meșteșug în centrele din nordul Moldovei, după cum arată unele detalii stilistice.

Icoanele de la Bica își așteaptă și ele rândul la o necesară și binemeritată restaurare, care să înlăture stratul așternut în atâtea secole pentru a le  redescoperi înfățișarea de la început.

Edificiul a fost supus unor lucrări de restaurare la mijlocul anilor ʹ90, astfel că în prezent se prezintă în condiţii bune: s-a schimbat șindrila, la vest, monumentul a fost înălţat pe o bază de piatră și s-a intervenit la structura de lemn. În anii următori s-a restaurat pictura în pronaos și altar. Pictura se prezintă în general în condiţii bune, fiind deteriorată doar în partea de nord a bolții naosului. Părintele Ionuț Sdrăbău, parohul bisericii din Mănăstireni, a cărei filie este Bica, oficiază slujbă o dată la trei săptămâni pentru cele aproximativ 50 de familii rămase în sat.