Psalmul acesta de lamentație scoate la iveală o deosebită sensibilitate morală. Poate fi vorba de o boală misterioasă și grea, probabil lepră l-a lovit pe protagonistul acestui psalm. Din perspectiva doctrinei vechitestamentare a retribuției, această boală este trăită ca un semn al judecății lui Dumnezeu. De asemenea, ea poate fi și o ocazie de verificare a conștiinței în descoperirea păcatului.
Scopul acestei lamentații este ca Dumnezeu să-Și retragă pedeapsa survenită din pricina păcatului. David se frământă din pricină că a întristat pe Dumnezeu (vv. 1-2), trupul său este chinuit de boală și lipsit de putere (vv. 3-10), el știe că suferința sa este rezultatul propriei sale nebunii a păcatului. David este de acord cu pedeapsa sa, își spovedește păcatul și își îndreaptă privirea spre Domnul, cerând îndurare (vv. 18. 21-22).
Această rugăciune poate fi folosită de către cei care au păcătuit și suferă din cauza vinovăției, a remușcării și-a judecății lui Dumnezeu.
