Ce este Proscomidia? (Partea I)

de | iun. 4, 2020

În partea ei văzută, Sfânta Liturghie începe cu „binecuvântarea mare”: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”, dar, înainte de acest început, mai are o rânduială, tainică, săvârşită în timpul utreniei, prin care preotul pregăteşte Sfânta Euharistie (Împărtăşanie, sau Cuminecătură). Această rânduială se numeşte Proscomidie. 

În cateheza de faţă am ales ca temă explicarea Proscomidiei, întrucât ne va ajuta, apoi, să înţelegem mai bine simbolismul întregii Sfinte Liturghii.

Deoarece rânduiala Proscomidiei are o încărcătură liturgică bogată, socotim potrivit să o împărţim în două, pentru a vă fi mai uşor să ne urmăriţi, dragi ascultători. Astfel, azi vom prezenta prima parte, vorbind propriu-zis despre: locul săvârșirii, obiectele utilizate de preot şi darurile care sunt pregătite; iar în cateheza din săptămâna viitoare să vorbim, cu ajutorul Domnului, despre ceea ce face efectiv preotul în cadrul rânduielii şi ce semnifică fiecare pas al acestor momente sau operaţii.

  1. LOCUL săvârşirii se numeşte proscomidiar, situat în Sfântul Altar, într-o absidă (firidă) a peretelui de miazănoapte. Cuvintele proscomidiar şi proscomidie provin din grecescul „proskom™zo”, care înseamnă a aduce ceva pe palme, a oferi cuiva un dar. Această firidă are un dublu simbolism: peştera în care S-a născut Mântuitorul şi mormântul din care El a Înviat.
  2. OBIECTELE. Cadrul propriu-zis are în componenţă o măsuţă adăpostită sub o boltă mică şi o candelă cu ulei (sau un sfeşnic cu lumânare de ceară). Pe măsuţă se află: Discul, care va purta viitorul Trup al Domnului, simbolizând ieslea din peştera în care S-a născut, dar şi năsălia (patul) pe care El a fost purtat de la Cruce la Mormânt; Potirul, care simbolizează paharul de la masa Cinei celei de Taină, pe care l-a binecuvântat Iisus, când a zis „Beţi dintru Acesta toţi…”, dar şi paharul în care, după tradiţie, Sf. Ioan Evanghelistul ar fi strâns sângele curs din rănile Mântuitorului, la răstignirea Lui pe Cruce; Copia, un cuţitaş cu două tăişuri cu lama triunghiulară, în forma unui vârf de suliţă, obiect cu ajutorul căruia preotul va tăia din prescură părţile ce vor fi aşezate pe disc. Simbolizează suliţa cu care unul dintre ostaşi L-a împuns în coastă; Steluţa, alcătuită din două semicercuri de metal, unite la mijloc. Simbolizează steaua după care s-au călăuzit magii de la Răsărit; Linguriţa, cu ajutorul căreia vor fi împărtăşiţi credincioşii, simbolizând cleştele cu care un serafim a luat o bucată de cărbune aprins şi l-a atins de buzele proorocului Isaia (Isaia, cap. 6); Trei procoveţe: unul pentru potir, altul pentru disc şi unul mai mare, numit „aer”, care va fi deasupra amândurora. Primele două simbolizează scutecele cu care a fost înfăşat Mântuitorul (ca Prunc), dar şi giulgiurile cu care a fost înfăşurat la punerea în mormânt. „Aerul”, acoperământul care este purtat pe spate de către preot, la ieşirea cu Cinstitele Daruri, simbolizează bolta cerească, precum şi lespedea aşezată deasupra mormântului Domnului.
  3. DARURILE: pâine (prescură) şi vin, aduse de credincioşi, odată cu pomelnicele de vii şi morţi. De ce pâine şi vin? Pentru faptul că din aceste elemente se va pregăti Sfânta Euharistie (numită şi Împărtăşanie sau Cuminecătură), ca la Cina cea de Taină. Pâinea şi vinul sunt alimente constitutive ale vieţii omului, care nu pot fi înlocuite cu nimic altceva. În acelaşi timp, ele sunt produsul specific al priceperii omului; animalele şi păsările consumă grâul ca grâu, strugurele ca strugure, dar numai omul e capabil să obţină din ele pâine şi vin.

Prescura are o pecete pătrată (sau mai multe), cu inscripţia IIS HS NI KA (Iisus Hristos biruie, învinge). Cuvântul „prescură” vine din grecescul „prosforá” (pro-aducere, ceva care se aduce în mod solemn), iar forma ei poate fi diferită: de obicei, în cruce, dar şi rotundă. Pentru Proscomidie este nevoie de cinci prescuri, dar poate fi şi una, fie în formă de cruce, cu cinci părţi, patru laterale şi una la mijloc, fie rotundă, cu peceţi speciale.

În satele noastre din Ardeal încă se mai fac prescuri de casă, de anumite femei evlavioase şi pricepute. Îndemnăm şi pe această cale: dragile noastre creştine, păstraţi acest obicei moştenit de la străbunii noştri, faceţi prescuri din făină aleasă cu grijă şi duceţi acest dar curat la Sfântul Altar, pentru că din acest dar al dvoastră se pregăteşte cel mai mare DAR pe care-l avem noi oamenii de la Mântuitorul Hristos: Sfânta Cuminecătură.

Iubiţi ascultători, înainte de încheiere, pomenim încă un element care face parte din darurile ce se proscomidesc: apa. Pe cât se poate, apă curată de izvor. Desigur, de acest element se ocupă acum fătul (paraclisierul), dar odinioară în anumite zone, creştinii înşişi aduceau apa, în sticluţe curate, împreună cu prescurile şi vinul. Părintele profesor de la Sibiu, de vrednică pomenire, Ilie Moldovan insista mult asupra acestui aspect, deşi ştia că de apă se ocupă acum fătul… Insista, pentru a-i conştientiza pe creştini asupra acestui element preţios, deopotrivă, vital şi euharistic…   

Cu puţin timp înainte de a trece la Domnul (2012), mă aflam prin Sibiu şi i-am făcut o vizită. A fost, de fapt, ultima noastră întrevedere. Am vrut să-l întreb (şi l-am întrebat) cum crede că ar trebui să ne pregătim mai bine pentru predici. Mi-a zis: „Am să-ţi răspund, dar mai întâi răspunde-mi dumneata, ce trebuie să aducă creştinii la Altar? Am răspuns: prescuri, unii aduc şi vin, lumânări, tămâie, pomelnice…” Mai trebuie ceva, să ştii: apă, curată, de la izvor, măcar acolo unde mai e posibil! Nu apă în sticle de plastic, care nu se ştie cât a stat prin depozite… Mie îmi pare rău că s-a pierdut acest obicei, a încheiat părintele profesor…  

Itinerar Catehetic
Itinerar Catehetic
Ce este Proscomidia? (Partea I)
Loading
/

DISTRIBUIE

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/gordonv/" target="_self">Pr. Prof. Vasile Gordon</a>

Pr. Prof. Vasile Gordon

Profesor (2003 - prezent); conducător doctorat (2005 - prezent). Toate treptele didactice, pentru Omiletică şi Catehetică. Perioada 2008-2012 şef de catedră la fosta „Catedră Practică”. Din anul 2013, membru titular al Şcolii Doctorale şi profesor la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca.

Emisiuni recente

Iubirea intertreimică – arhetipul iubirii umane

Iubirea intertreimică – arhetipul iubirii umane

Iubirea de azi Doamne, ce e iubirea dacă nu frumosul din noi sădit de Tine arvună chipului de-Apoi? Doamne, cine e Iubirea dacă nu iertarea de azi a suferinței ce va fi când Tu în mine cazi răstignit în fiecare zi...? Hadrian-V. Conțiu (Bistrița, al XIII-lea Seminar...

Când va fi sfârșitul lumii? Ce ne spune Biblia? P2

Când va fi sfârșitul lumii? Ce ne spune Biblia? P2

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură”, susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană, este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19:00.

Boală și vindecare din perspectiva învățăturii Bisericii

Boală și vindecare din perspectiva învățăturii Bisericii

În Patriarhia Română, anul 2024 este declarat - anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor. Inaugurăm un nou ciclu de emisiuni dedicat problemei bolii și vindecării din perspectiva învățăturii Bisericii. Alături de noi este Părintele Arhimandrit Samuel...