Chemarea – de la inima lui Hristos la inima noastră

de | mart. 20, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

În centrul textului evanghelic la care suntem poftiți a medita astăzi se găsește apodictic chemarea. Înainte de a vorbi însă despre acest minunat leitmotiv, ar fi binevenite câteva precizări contextuale. Pericopa face parte din capitolul de debut al relatării ioaneice. După prologul faimos din primele 14 versete, în cadrul căruia evanghelistul vorbeșe despre Întruparea Cuvântului în câteva fraze care dau mult de gândit deopotrivă teologilor din spațiul biblic și dogmatiștilor, autorul prezintă o frumoasă mărturie a lui Ioan Botezătorul.

În încheierea acestui episod, rudenia după trup a Domnului este reliefată admirându-L pe Hristos. Privindu-L pe când trecea, va exclama: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cuvintele lui vor produce un efect atât de profund în inimile a doi ucenici, dintre care unul era chiar Apostolul ce va încreștina mai târziu tărâmurile dobrogene, încât vor alege să-L urmeze. Ba mai mult, cel pomenit își va convinge și fratele, pe gălăgiosul și entuziastul Simon, devenit mai târziu Petru, să se alăture cetei următorilor și să realizeze lucruri mărețe.

„Urmează-Mi”!

Narațiunea continuă apoi prezentând, cam abrupt, ce-i drept, o nouă chemare. Hristos se pregătea să plece în Galileea. A găsit pe Filip, consătean cu Andrei și Petru și l-a transformat și pe el în discipol. Cum? Simplu. Adresându-i un singur cuvânt: „Urmează-Mi”! Aparent un imperativ, formula este mai degrabă o chemare. Una puternică, ce nu-i dă destinatarului nici măcar răgazul unui refuz. Ba mai mult, îl transformă într-un prozelit zelos. Căci el îl va aduce la Învățător pe Natanael. Nu oricum, ci recomandându-i-L potențialului novice pe maestru drept împlinitorul Scripturilor. Sceptic, cum era altminteri firesc, acesta va da atunci glas și unor lucruri ce țineau de clișeele interculturale: „Din Nazaret poate fi ceva bun?” Din motive care astăzi nu ne mai sunt cunoscute, dar care atunci de bună seamă nu erau străine oamenilor din Israel, cetatea de origine a lui Hristos avea o ciudată imagine în mentalul colectiv. Și totuși, cel invitat se încumetă să facă o încercare.

„Te-am văzut!”

Întrevederea cu Hristos e scurtă și marcată de momente pline de acțiune. Unele nu-i taie respirația doar lui Natanael, ci chiar și cititorului. Cel care i se adresează întâi este Însuși destinatarul vizitei, care-l strigă pe nume. Uimit, tânărul din Betsaida Îl întreabă de unde are știre despre existența lui, iar Rabbi îi mărturisește că l-a văzut stând sub smochin, înainte de a fi avut parte de chemare. De ce este reacția lui Natanael atât de spontană și efectul replicii lui Hristos atât de profund, e greu de zis. Cu siguranță și măgulirea de la-nceput, ce se referea la felul direct și nedisimulat de a se comporta al său, va fi contribuit la asta. Vederea, probabil într-un loc retras, ascuns privirii curioșilor, îl va fi uimit și ea. Cert este că mărturisirea noului ucenic se sinceră. Și exaltată deopotrivă. „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel”, spune el. Dumnezeu zâmbește ștrengar. „Ce copilărie!”, își va fi zis El. De-altminteri, chiar îl ia nițel în răspăr: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea”. Prin aceste cuvinte și cele următoare, îl pregătește și pe el și pe ceilalți din ceată, pentru alte minunății.

Aspecte conclusive

Dincolo de relevanța sa istorică, de a prezenta debutul apostolatului unor vrednici ucenici, episodul de astăzi are și un mesaj peren. Vorbește despre chemare. Una adresată acolo celor ce vor deveni lucrători în „marea vie” a lumii acesteia. În același timp, aduce în atenție un aspect care ni se adresează și nouă, fiecăruia în parte. Chemarea. Căci de chemare avem parte cu toții. Unii pentru a sluji la altarele bisericilor, alții pentru a semăna fapta bună în lume. Cu toții suntem însă invitați să ne desăvârșim lucrul la altarele inimilor. Ale noastre și ale celorlalți. Iar pentru a face acest lucru, trebuie ca noi înșine să auzim chemarea și să-I răspundem. Pozitiv, nedisimulat și entuziasm. Așa cum a făcut-o Natanael. Să facem ca răspunsul nostru să fie o mărturisire. Una ce să vorbească despre disponibilitatea noastră de a ne pune în serviciul Divinului. Dar ca să putem răspunde, trebuie să auzim. Să simțim cum prin și în tăcerea unei inimi contemplative, Domnul vorbește. Iar ca să putem face aceasta, trebuie să-i curățim organului celor mai produnde sensibilități timpanele. De ură, răutate, păcat și cârcoteală. Putem noi face aceasta? Nu e foarte greu. E nevoie doar de dorință sinceră și perseverență în faptă, odată porniți pe cale. Îndrăzniți!

eseu
eseu
Chemarea – de la inima lui Hristos la inima noastră
Chemarea – de la inima lui Hristos la inima noastră
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu s-a născut la data de 12 septembrie 1882 în satul Cenade, în apropiere de Blaj. A moștenit de la părinții săi darul pentru a scrie povești remarcabile. Tatăl său era pădurar, om cu dragoste de carte, era abonat la multe ziare și reviste ale vremii, iar...

Mai multe din Eseu
În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aspecte introductive De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în...

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...