Anul 1933 aduce o serie de schimbări majore pentru creștinii catolici aflați în teritoriul Germaniei lui Hitler. În luna iulie, Vaticanul și reprezentanți ai puterii politice naziste vor semna un Concordat care prevede buna funcționare a Bisericii Catolice în landurile Germaniei naziste. Ratificat pe 20 iulie 1933, tratatul a fost primit cu mult entuziasm de episcopii Bisericii Catolice din Germania, care sperau că, fiind chiar sub un regim totalitar, își vor putea desfășura în mod pașnic, oficial, activitatea clericală și socială cu care au fost însărcinați de Biserică.
„Euforia” tratatului e spulberată rapid. În doar câteva zile, articolele concordatului sunt rând pe rând ignorate de puterea politică, ducând de-a lungul anilor Biserica și slujitorii ei tot mai mult către marginea societății. La o analiză minuțioasă, după ce au trecut deja zeci și zeci de ani, iar arhivele Tribunalului de la Nurnberg și arhivele Vaticanului au fost deschise, putem observa că, asemenea celorlalte regimuri totalitare ale vremii, nici situația clerului și a creștinilor din Germania lui Hitler nu s-a diferențiat prea mult de trendurile vremii.
Cum a apărut acest tratat și cine s-a aflat în spatele lui? Cât de necesar a fost pentru creștinii catolici germani? Ce presupunea și cât a putut fi aplicat din acesta, aflați în cadrul acestui dialog cu părintele Claudiu Boia, invitatul emisiunii „Viața Bisericii”.
