Creştinismul e paradoxal. Ne cere să îi iubim pe vrăjmaşii noştri şi să facem bine celor ce ne fac rău

de | oct. 2, 2021 | Spiritualitate

Creştinismul e paradoxal. Nu numai că ne cere să nu le facem rău vrăjmaşilor, dar ne cere chiar să îi iubim. Creştinismul ne cere să îi iubim pe vrăjmaşii noştri şi să facem bine celor ce ne fac rău.

De fapt, iubiţi fraţi şi surori, încă din Vechiul Testament suntem îndemnaţi să ne iubim vrăjmaşii. Iată, Solomon, în cartea Pildelor, în capitolul 25, versetele 21 şi 22, zice aşa: „de flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l cu apă, căci numai aşa îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie”.

Sfântul Siluan Athonitul era un om pragmatic. Gândindu-se că noi, oamenii, când facem ceva, inclusiv pe tărâm duhovnicesc, facem cu un scop, Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Cel mai înalt scop al creştinului este să păstreze în suflet harul Duhului Sfânt. Dar, pentru a păstra în suflet harul Duhului Sfânt, trebuie să faci două lucruri: întâi să te rogi pentru vrăjmaşi tăi şi să-I iubeşti, iar în al doilea rând, să-i mulţumeşti lui Dumnezeu nu pentru sănătate, pentru realizări, pentru binecuvântări – acest lucru este firesc – ci să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru boală, pentru necaz, pentru lipsă, pentru greutăţi. Făcând aceste lucruri, adică iubindu-ţi vrăjmaşii şi rugându-te pentru ei şi mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru necazuri, pentru greutăţi, vei păstra în sufletul tău harul Duhului Sfânt”[i]. Auziţi? Dacă suntem pragmatici şi vrem să purtăm în noi harul Duhului Sfânt, ne iubim vrăjmaşii şi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru necazuri.

Concluzia o trage, în versuri, Vasile Militaru, acest poet creştin care a murit în temniţele comuniste şi care, referitor la vrăjmaşii care l-au prigonit, l-au închis şi l-au torturat, a scris aceste versuri:

„Iubind mereu pe toţi vrăjmaşii,
Chiar mii de-ar fi mulţimea lor,
Tu, de la mare înălţime,
Le eşti a lor judecător.

Dacă-i urăşti şi răzbunarea
Te poartă pe-ale sale căi,
Tu fi-vei osândit, iar dânşii
Vor fi judecătorii tăi”[ii]


[i] Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Alba-Iulia, 1990, p. 89

[ii] Vasile Militaru, Şoaptele Îngerilor, Editura Lumină din lumină, Bucureşti, 1995, p. 84.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

A privi în sus

A privi în sus

Aspecte contextuale Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va...

„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Mai multe din Spiritualitate
Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Pericopa Evanghelică pe care am citit-o astăzi, înainte de a începe Postul Crăciunului, ne provoacă să medităm la o realitate foarte serioasă, anume aceea că nu ne putem mântui singuri. Oamenii de pe vremea Mântuitorului, ca de altfel şi cei din ziua de astăzi, în...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...