Henry David Thoreau observa: „Viaţa noastră se pierde în detalii”, de aceea sfătuia: „Simplificaţi, simplificaţi, simplificaţi!”. Acest lucru se vede cel mai bine în cât de puțin loc acordă omul rugăciunii zilnice, activitate care ar trebuie să aibă primul nivel de prioritate. Scuzele, justificările nu fac decât să reliefeze faptul că „Viaţa noastră se pierde în detalii”. La polul opus, mari pustnici precum Părintele Tihon din Sfântul Munte au renunțat treptat chiar și la rucodelia cotidiană pentru a se dedica total rugăciunii. E imperios necesar să ne simplificăm faptele, cuvintele, gândurile pentru a elimina inutilul. Să ne simplificăm activităţile, nu pentru a cădea în apatie, ci, dimpotrivă, pentru a dobândi o libertate sporită şi a lupta contra aspectului celui mai subtil al inerţiei: cel care, chiar şi atunci când suntem conştienţi de ceea ce contează cu adevărat în viaţă, ne face să preferăm, totuşi, o mie de alte activităţi secundare, ce se succed la nesfârşit asemenea valurilor mici de pe suprafaţa oceanului. Omul care-și simplifică activitățile nu mai este atât de legat de cele pământești, capătă o libertate duhovnicească sporită, duhul lui se poate înălța mai ușor în rugăciune.
