Am văzut în emisiunile precedente că multilateralul Pavel Florenski, teolog, filozof, preot ortodox, matematician, fizician și istoric al artei, avea ca duhovnic un ieromonah de o extremă simplitate, avva Isidor de la schitul Ghetsimani. Apropiindu-se de sfârșitul relatării vieții acestui om, personificare a simplitățíi, Florenski prezintă câteva ultime episoade relevante pentru a ne întregi imaginea despre el:
Cu două zile înainte de moarte, pe 2 februarie, pe la 4 dimineaţa, părintele Isidor voi să ia Sfânta împărtăşanie. După obedniţa mică, pe la orele 8, veniră la el cu Sfintele Daruri şi îl împărtăşiră. Ucenicul îi spuse: „Vai, părintele, dar văd că muriţi!”. „Gata, gata – ripostă el cu blândeţe – te-ai gândit oare ce spui ? Dumnezeu nu are morţi: toţi sunt vii! «Cel ce crede în Mine nu moare». Eu nu mor… Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor!”
A doua zi, pe la 2″”, veniră la el doi studenţi de la Academia Teologică şi-i aduseră zece ruble. Părintele Isidor îi spuse ucenicului de chilie, fratele Ivan, să-i dea cutiuţa, puse în ea banii şi porunci să fie împărţiţi săracilor. După ce mai zăcu puţin timp, Avva îşi rugă ucenicul: „Du-te, frate, după duhovnic!”. Duhovnicul sosi la 7″” seara, îl privi pe bolnav şi spuse: „Rău arăţi, dragă părințele!”. Dar Avva răspunse: „Mi-e foarte greu, dar vreau să mă împărtăşesc. Dacă rezist peste noapte, vino la ziua mea onomastică !” (pe 4 februarie era ziua numelui său, şi el nu uitase de asta).
Duhovnicul plecă pe la 8″”. Fratele Ivan, care stătea la căpătâiul părintelui, începu să citească din Vieţile Sfinţilor şi din Evanghelie. Aruncând o privire părintelui, observă că acesta-şi număra degetele şi zise: „Hai să-ţi tai unghiile!”. Dar părintele răspunse: „Mâine”.
Atunci ucenicul continuă să citească din Sfânta Evanghelie, dar părintele îi spuse: „Frate Ivan, dă-mi crucea!”. Când ucenicul îi dădu crucea, părintele se apără cu ea şi-l binecuvântă pe cel ce i-o dăduse, după care i-o înapoie. Fratele Ivan reluă pentru un timp lectura Sfintei Evanghelii, dar văzu că părintele Isidor arăta foarte rău. Atunci ucenicul îşi ceru iertare de la stareţ şi îi ceru să se roage pentru el. Apoi continuă să citească Sfânta Evanghelie. Dar părintele îl întrerupse: „Frate Ivan, stinge focul!”. Dar ucenicul nu-i îndeplini rugămintea, ci-l întrebă: „De ce, părinte?”. Părintele Isidor începu să respire des şi spuse iarăşi : „Stinge focul!”. Atunci fratele Ivan stinse o candelă şi ieşi pe coridor, pentru că mai înainte părintele îi spusese: „Să nu te uiţi la sfârşitul meu ! Marele Antonie, când se sfârşea, şi-a trimis ucenicul după apă şi se sfârşi singur. Când se sfârşea, Cuviosul Serafim şi-a încuiat chilia, ca să se stingă singur. Aşa făceau toţi Cuvioşii: nimeni nu le-a văzut sfârşitul. Aşa că du-te şi tu, citeşte din carte sau culcă-te”.
