O bună lecție pentru noi creștinii întru a ne simplifica viața ne-o oferă cel supranumit filozoful plăcerii. Vom fi surprinşi când vom afla adevăratele gusturi ale acestuia. Nici vorbă de grandoarea marilor case. Mâncarea sa era simplă, Epicur bea apă mai degrabă decât vin şi era fericit cu o cină alcătuită din pâine, legume şi un pumn de măsline. „Trimite-mi o putină de brânză, ca să mă răsfăţ oricând doresc” – îl ruga el pe un prieten. Acestea erau gusturile bărbatului care a descris plăcerea drept scop al vieţii[1]. Față de el și putina lui de brânză, chiar un om de rând din ziua de astăzi are plăceri mai rafinate și mai numeroase, acesta fiind mult mai dependent de plăcerile gurmande decât omul antic. Or plăcerea e cea care te leagă de pământ și pentru ea omul își cedează adesea libertatea și demnitatea, își sacrifică timpul și energia. În acest sens vine asceza creștină, în care postul constă în primul rând în a nu mânca nimic o perioadă de timp și abia în al doilea rând a simplifica drastic dieta, a mânca ceva cât mai frugal, care nu e de dulce. Câți se mai mulțumesc astăzi precum Epicur cu pâine, legume şi un pumn de măsline? Un rus sporit duhovnicește, care a dorit să rămână anonim scria: „Chiar dacă uneori pâinea pământească este puţină, Domnul poate să adauge la ea o asemenea binecuvântare, să pună o asemenea bucurie, răbdare şi recunoştinţă în inima omului, încât acea pâine puţină se preface în mâinile Lui într-o bogată hrană duhovnicească, ce întăreşte sufletul atunci când trupul suferă lipsuri”.
