Un monah athonit sfătuia: „Pe cât poţi, mărgineşte-te de la treburile multe şi de prisos! Încearcă să ai mai puţine griji şi gânduri. Mai bine să ne preocupăm de puţine şi cu linişte decât de multe şi cu tulburare”. E important pentru cel ce-și dorește o viață duhovnicească să aibă întotdeauna primul scop în vedere şi să nu se împrăştie în multe griji chinuitoare.
Odată un monah avea de desţelenit o ţarină mare. Deci ca să nu se neliniştească a împărţit-o imaginar în cinci. După ce a terminat prima parte, îşi zice:
– Slavă Domnului că am reuşit. Oare să nu fac şi a doua parte, dacă mai apuc?
După ce a terminat-o şi pe-a doua, îşi zice:
– Dacă tot mai am timp, oare să n-o fac şi pe-a treia?
Şi astfel şi-a terminat treaba fără tulburare.
/
RSS Feed
