Dacă în vechime majoritatea covârșitoare a oamenilor se năștea și trăia într-o lume dominată de simplitate, pe măsură ce veacurile au trecut lumea a devenit tot mai complexă. Ea oferă multe avantaje din punct de vedere al facilităților exterioare, dar în același timp ocupă mintea cu problemele asociate acestor facilități, cu întreținerea și optimizarea lor. De aceea, cu cât dorim mai multe facilități, cu atît rămâne tot mai puțin timp pentru a ne înălța mintea la Dumnezeu. Prin urmare, dacă vrem mai mult timp pentru cele spirituale, trebuie să renunțăm la o parte dintre facilități, printr-o bine gândită simplificare.
De exemplu, să mâncăm cât mai simplu cu putință. O mâncare cât mai puțin prelucrată la foc. Aceasta îți reduce mult timpul petrecut în bucătărie, astfel că vei avea mai mult timp pentru rugăciune și pentru cele duhovnicești.
Sfântul Paisie Aghioritul sfătuiește, în acest sens al simplificării vieții: „În general, lucrurile simple ajută foarte mult. Să aveţi lucruri simple şi solide. Lucrul simplu şi smerit şi mirenii îl preţuiesc, şi pe monahi îi ajută”. Îmi amintesc dulapurile din casele țărănești ale bunicilor. Nu pentru o generație, ci pentru nenumărate generații. Nu aveai vreo bătaie de cap cum că la nu știu câți ani trebuie să-l schimbi.