Un folos important al participării la dumnezeieștile slujbe liturgice pentru viața duhovnicească personală este acelă că ea perminte o lărgire a orizontului acesteia și mai ales a formelor și a naturii rugăciunii, extinderea cererilor și întâietatea laudei. Rugăciunea personală se limitează cel mai adesea la o rugăciune de cerere, care de cele mai multe ori este destul de săracă. Cerem de la Dumnezeu adeseori nevoi imediate, legate de cele mai multe ori de viața noastră socială și materială și nu reflectă și nevoile noastre duhovnivcești reale, pe care nu le conștientizăm îndeajuns.
