Despre poemele lui Daniel Ilie Turcea, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae spunea că l-au „copleșit prin fidelitatea conținutului lor teologic ortodox, trăit însă cu o mare căldură interioară și cu o pătrundere uimitoare în adâncimea Tainei lui Dumnezeu, văzut ca lumină și ca iubire nesfârșită în El Însuși – ca Treime – și în prezența Fiului lui Dumnezeu, Cel întrupat și neîncetat lucrător în cei ce cred în starea Lui de jertfă, deci de extremă iubire spre eternitatea comuniunii lor cu El”.
În prefața la volumul Cântarea treptelor, poezii postume ale lui Daniel Turcea din arhiva Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, care l-a cunoscut și apreciat pe poet, Aurel Sasu scria: „În poezia lui Daniel Turcea religiosul este asumare conştientă şi deplină a suferinţei ca esenţă a iubirii. Un fel de etos al fericirii înţeleasă ca asceză şi utopie a privirii în sine. Prin urmare, şi poezia este asumare de destin în veşnicia lucrării lui Hristos”.
A respira veșnicia se numește volumul de poeme (sau cugetări), publicat la Editura Doxologia, pe care, ascultându-le, să ne lăsăm cuprinși de liniștea, iertarea, iubirea, lumina ce respiră din cuvintele lui Daniel Turcea.
