Se știe că Biserica Ortodoxă Română are o adevărată comoară în ceea ce privește esteticul și cântul liturgic. Căci unde, dacă nu la noi, găsim reprezentări arhitecturale și iconografice unice și expresii ale vocilor bisericești de neegalat.
Uneori, în acest universul vizual și simbolic atât de frumos, pe alocuri mai apar poate exagerări ori nefrumuseți. Iar părintele prof. Radu Preda spune că „acolo unde estetica e suspendată, nu mai prea are loc nici etica. Căci acolo unde nu este o rigoare în interior, nu o poți exprima în afară.”
S-ar impune astfel, „un canon al frumuseții, ca poarta către un canon al eticii.”
/
RSS Feed
