În martie 2017, ÎPS Părinte Andrei-Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului declara, la „Marșul pentru viață”, că România nu s-ar prăbuși demografic „dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii: unul pentru tată, unul pentru mamă și unul pentru țară și biserică”.
Într-o Europa bine conturată cultural, imigrarea economică a determinat în timp, scăderi demografice alarmante, iar România nu face excepție. Cum a știut statul român să încurajeze demografia, se reflectă în ultimului recensământ, populația României scăzând cu peste 1 milion de locuitori față de 2011. La fel de îngrijorător e și faptul că aproape 3 milioane dintre români, nu mai sunt în țară. Este cea mai clară oglidă că statul român n-a știut, din păcate, să prețuiască nici mintea și nici brațele fiilor săi. Românii din diaspora au demonstrate că, în condiții socio-economice mai bune decât în țară, prosperă, inclusiv din punct de vedere al numărului copiilor.
Dar acasă? Acasă, în România, copiii sunt tot mai puțini iar absența forței de muncă e o evidență, golul lipsă, vedem bine, e umplut cu soluții discutabile. Deși există o legislație, încă mai avem restanțe privind politicile de încurajare a familiei, a sistemului de școlarizare, de asistență medicală și socială, Nu ne rămâne decât să nădăjduim că se vor face de acum înainte.
