Cuvântul „Paști” în limba română îl folosim de obicei la plural, nu zicem „Paște”, ci zicem „Paști” pentru că sunt mai multe evenimente pascale pe care le celebrăm în ziua de Paști. În Duminica Învierii, noi creștinii, prăznuim aducerea lumii din neființă în ființă, adică crearea lumii, care este totodată și primul eveniment pascal. Apoi, tot în ziua de Paști comemorăm vechile Paști sau Paștile iudaice ca prefigurare a Paștilor Lui Mesia, a Paștilor lui Hristos, adică trecerea poporului israelitean din robia egipteană, în libertatea pământului făgăduinței. Tot în Duminica Sfintelor Paști, creștinătatea prăznuiește trecerea sau pogorârea Mântuitorului, a Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului veșnic al lui Dumnezeu, de la cer pe pământ. El trece de la starea dumezeiască spre oameni, înomenindu-Se. În sfârșit, în această luminată zi de Paști, Biserica prăznuiește sau comemorează în același timp liturgic și Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca punct culminant, ca apogeu al întregii lucrări mântuitoare, un eveniment pascal care semnifică trecerea de la moarte la viață a Mântuitorului și, implicit, trecerea noastră de pe pământ spre cer.
Lucrarea tămăduitoare a lui Hristos – Lucrarea răscumpărătoare plină de iubire a lui Hristos, împlinită prin Patimile, moartea și Învierea Sa.
Doar creștinismul poate afirma un Dumnezeu iubitor, vă spuneam și în emisiunea trecută, care „S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte – şi încă moarte de cruce!” (Filipeni 2, 8). Vă reamintim, în cadrul temei: Lucrarea tămăduitoare a...