Pe lângă faptul că Sfântul Sinod a dedicat acest an omagierii satului românesc, preoţilor, învăţătorilor, primarilor gospodari, l-a dedicat şi comemorării Patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu. Toţi patriarhii noştri au fost mari, dar, în ce priveşte implicarea cărturărească, cei doi au fost deosebiţi.

Patriarhul Nicodim Munteanu s-a născut la 6 decembrie 1864, în satul Pipirig din Judeţul Neamţ. După ce a urmat şcoala din sat s-a dus ca bursier la Seminarul „Veniamin Constachi” din Iaşi. A încheiat Seminarul ca şef de promoţie, iar apoi a urmat cursurile Academiei de Teologie din Kiev, în 1895 obţinând diploma de „magistru”.

Întorcându-se acasă, intrând în monahism, din Nicolae devine Nicodim, iar Mitropolitul Iosif Naniescu l-a numit predicator al catedralei din Iaşi. După hirotonie este hirotesit arhimadrit şi devine vicar al Sfintei Mitropolii, demnitate pe care o ocupă până la moartea Sfântului Ierarh Iosif Naniescu, în anul 1902.

Ajunge apoi pe vremea episcopului Pimen Georgescu, vicar al Episcopiei Dunării de Jos, apoi director al Seminarului din Galaţi. Când Pimen Georgescu este ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei revine la Iaşi, este hirotonit arhiereu cu titlul de „Băcăuanul”. Este o vreme vicar la Iaşi iar apoi devine episcop al Huşilor, în anul 1912.

În 1924 se retrage la Mănăstirea Neamţ, dăruindu-se slujbelor bisericeşti, activităților cărturăreşti şi implicării gospodăreşti, redobândind pentru Mănăstirea Neamţ multe din proprietăţile pierdute prin expropierea de la 1864.

În ianuarie 1935, după trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Pimen Georgescu, ajunge Mitropolit al Moldovei, iar din 1939, când trece în eternitate Patriarhul Miron, devine Patriarhul României. Anii lui de patriarhat au fost grei, situaţia din ţară fiind tulbure, cu adânci transformări sociale, iar pe 27 noiembrie 1948 pleacă la Domnul.

E greu de rezumat activitatea cărturărească a Patriarhului Nicodim, traducând multă literatură duhovnicească din spaţiul rus şi nu numai, dar în atenţia sa specială a fost Sfânta Scriptură. Văzând că graiul textului sfânt nu mai este în conformitate cu graiul de astăzi, a tălmăcit din nou atât Noul Testament, cât şi 22 din cărţile Vechiului Testament, toate apărute în Biblia din anul 1944. Părintele Dumitru Fecioru, pe bună dreptate, subliniază faptul că Patriarhul Nicodim Munteanu „a primit cu căldură şi cu înţelegere tot gândul de bine al Institutului Biblic. A încurajat, a sfătuit, a îndrumat planurile de activitate ale acestuia. Dacă astăzi Institutul Biblic este o putere creatoare de cultură şi de difuzare a ei, aceasta nu se datorează altcuiva decât înaltului ierarh şi marii lui înţelepciuni[1].

Am însăilat doar câteva rânduri referitoare la acest mare Patriarh. Publicul larg ştie puţine lucruri referitoare la el şi la activitatea lui. Eu însumi, iubitor de Biserică și credincios practicant, prin anii 1970 eram student la construcții în București. Mergeam des la Catedrala Patriarhală, mă opream cu pioșenie lângă mormintele Patriarhilor Miron și Nicodim, dar tot ceea ce am scris acum nu știam.

Iar celălalt mare patriarh comemorat anul acesta este Iustin Moisescu. Pe bună dreptate volumul omagial ieșit în anul acesta se intitulează „Patriarhul Iustin Moisescu, un stâlp neclintit în vremuri potrivnice”. S-a opus cu putere mutării Patriarhiei la Mănăstirea Văcărești. Foarte bine îl caracterizează Părintele Patriarh Daniel: „Părintele Patriarh Iustin rămâne în memoria noastră ca fiind un om echilibrat, un teolog erudit și un păstor înțelept, prin fidelitatea sa față de tradiția ortodoxă, patristică, prin temeinica sa pregătire academică, prin sobrietatea sa în relațiile umane, însă și prin bunătatea și dărnicia sa părintească, exprimate adesea discret, dar eficient”[2].

L-am întâlnit o singură dată. Era în anul 1983. Pe vremea aceea eram preot în Turda și am dat examen de admitere la doctorat la Teologie în București. Când s-au afișat rezultatele nu figuram pe lista celor admiși. După ce s-a împrăștiat lumea, foarte discret, Domnul Academician Emilian Popescu, care ne examinase la greacă, s-a apropiat de mine și mi-a zis: „Părinte, nu mă lasă conștiința să nu-ți spun, trebuia să intri după notele ce le-ai avut, dar a venit porunca de la securitate să nu intri”.

M-am prezentat apoi la Părintele Patriarh Iustin. M-a primit cu multă bunăvoință, cu prestanță, cu fața tristă, cu sobrietate și m-a ascultat atent. Îl vedeam că suferă, dar n-a zis nimic. M-a privit cu compasiune și m-a binecuvântat. Am plecat de la el liniștit. Am mai dat examen și anii următori până am intrat. Am început doctoratul cu Părintele Petre David și l-am continuat cu Părintele Dumitru Popescu, cu care mi-am susținut și teza.

În anul 1986 Părintele Patriarh Iustin a plecat la Domnul. Avea 76 de ani, se născuse pe 5 martie 1910, în satul Cândești, județul Argeș. Rămas orfan de război, urmează cursurile orfanilor de război din Câmpulung-Muscel. Patriarhul Miron Cristea îl trimite în 1930 la studii la Atena, apoi la Strasbourg. Doctoratul și l-a susținut la Atena, în 1937, cu teza: Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura, premiată de Academia de Științe din Atena.

În 1956 va deveni Mitropolitul Ardealului, în 1957 Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, iar din 1977 Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Multe sunt realizările sale edilitare, dar, pe plan teologic şi cultural, nu putem uita marea colecţie patristică intitulată Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB), proiectată în 90 de volume.

A reprezentat Biserica Ortodoxă Română şi pe plan internaţional şi panortodox fiind ales membru în conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor şi a Conferinţei Bisericilor Europene. E greu de rezumat într-un articol toate realizările lui, dar una n-o putem uita: tipărirea Sfintei Scripturi.

Cei doi Patriarhi, Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu, oameni de cultură teologică, au păstorit în vremuri dificile. Lor le datorăm enorm de mult. Ei ne sunt pildă de erudiţie, de răbdare şi de mărturisire, de aceea închei cu spusele Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).

 

 

 

 

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

 şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului  

 

[1] Patriarhul Nicodim Munteanu, Un mărturisitor al Luminii  în vremuri întunecate, Basilica, Bucureşti, 2019, p. 86.

[2] Patriarhul Iustin Moisescu, Un stâlp neclintit în vremuri potrivnice, Basilica, București, 2019, p. 8.

Share This