Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a cincea la care comemorăm locul de unde Simon Cireneul este silit să poarte Crucea sau cel puțin să-l ajute pe Iisus să o poarte.
Un aviator grec, Stavros Kalkandis, în timpul războiului a suferit un accident şi a rămas cu totul paralizat. A ajuns tetraplegic. El își amintește pe când era internat în spital: „Cruzimea asistentului, care nu s-a întors să mă schimbe, m-a făcut să încep a mă ruga lui Dumnezeu şi a-I spune, după ce mi L-am adus înaintea ochilor: …Iţi aminteşti, Hristoase, când am suit prima dată la Ierusalim şi m-am gândit că în acele locuri ai îngenuncheat şi Cirineul Ţi-a ridicat crucea? Iţi aminteşti cum stăteam într-un colţ, fiindcă-mi era ruşine să îngenunchez, căci purtam uniformă? Am îngenuncheat totuşi cu genunchii sufletului şi Ţi-am spus, cât de mult aş vrea, Doamne, să fi fost eu Simon Cirineul să-Ţi duc crucea? Crucea mea oare cine o va ridica? Nu mă vezi?”. Şi deodată se face o lumină mare şi cad. Încerc să mă ridic şi nu pot şi-n acelaşi timp aud o voce care-mi spune: „Te vei ridica, însă nu te grăbi”.
Vasile Voiculescu scrie: „Fac ca pomul, iarna, în grădină/ In pământ genunchii îmi înfig/ Şi cu inima-nălţată spre lumină/ Tac şi-aştept ca soarele să vină…
Aștept ca Domnul să-mi trimită un Simon Cirineul să mă ajute să-mi ridic crucea sub care am căzut
