Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a opta la care comemorăm întâlnirea Domnului cu femeile care-L plângeau.
Omul e compătimitor prin fire pentru că e făcut după chipul Celui ce e compătimirea Însăși. în Cartea Ieșirii vorbind despre poporul evreu Dumnezeu mărturisește: „Durerea lui o ştiu” (Ieş. 3, 7). După unpărinte duhovnicesc rus rămas anonim, „Un om n-ar fi putut spune aceasta. În sufletul lui sună adeseori strune dureroase, care nu îşi găsesc ecou nici în cea mai sensibilă compasiune omenească – dar Tatăl celor aflaţi în suferinţă, Care însuşi ne-a arătat calea suferinţei, ştie tot ce se întâmplă în noi. Atunci când, de pildă, suntem apăsaţi de povara unei despărţiri dureroase, când nu putem dezvălui taina durerii noastre nici celui mai apropiat prieten, Domnul o ştie toată, Domnul vrea şi poate să pătrundă în ea! Privirea Celui care împărățeşte în ceruri e împăienjenită uneori de lacrimile noastre: în mijlocul suferinţei noastre, în mijlocul lacrimilor noastre, putem spune: A lăcrimat Iisus (Ioan 11, 35) și pentru noi, precum pentru Lazăr.
Iisus li se adresează femeilor care-L plângeau: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri”. Adică le spune: „Eu nu am nevoie de compasiune omenească. Aceasta să o îndreptați spre copiii voștri. Deocamdată voi nu cunoașteți compasiunea duhovnicească. De aceea, îngrijorați-vă pentru voi și pentru copiii voștri. În cuvintele avvei Moise din Pateric „E o nebunie ca un om cu un mort în casă, să-şi lase mortul său şi să se ducă să plângă mortul aproapelui”. În casa trupului sufletele noastre sunt ca niște morți. Pe acelea trebuie să le plângem, cât timp n-au murit acestei lumi”. Eu, le spune indirect Iisus , nu am nevoie să fiu compătimit, să fiu plâns. Aici vedem puterea lui Iisus care a căzut doar fizic sub povara crucii, nu și spiritual. Eu, le spune El, din veșnicie Mi-am asumat benevol Crucea. Iar dacă voi nu vă asumați tot benevol Crucea atunci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri, căci sunteți vrednici de plâns.
