Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a patrusprezecea unde comemorăm Punerea Domnului în Mormânt și Învierea.
În noaptea de Paști cântăm: „De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule„. Mormântul Domnului, locul unde Acesta a fost pus mort și de unde a înviat, este cel mai venerat loc de pe pământ. Și pe drept cuvânt pentru că Iisus a fost singurul care a lăsat mormântul gol. Buda, Confucius, Lao Tze, Mahomed, toți ceilalți întemeietori de religii au rămas în mormânt. Chiar dacă ceilalți se vor supăra și ne vor cataloga drept fanatici, fundamentaliști, doar Hristos ne poate ajuta să ne lăsăm mormintele goale, să înviem. Nu există creștinism fără moarte și fără înviere. Nu există creștinism decât cu moarte și cu înviere. Părintele Boris Bobrinskoy arăta că „Prin drumul crucii si al morţii, Hristos ne duce la viaţa nouă şi la înviere. El deschide în noi un spaţiu nou, în care Hristos apare cu chipul Său, chipul Său de om al durerilor şi chipul Său de înviat. Cele două merg împreună, deoarece în trupul înviatului rămân stigmatele răstignirii, care sunt de acum înainte deschideri de lumină. La rândul Său, pe măsură ce noi intrăm în taina Sa, Domnul ne ridică întotdeauna mai sus către Tatăl, într-o ascensiune infinită care începe aici şi nu sfârşeşte niciodată”.
