Celebrarea Euharistiei, în întregul ei, are un caracter epicletic, adică de invocare, de chemare a Duhului Sfânt. În Euharistie, comunitatea care celebrează își revelează calitatea de „ecclesia orans”, adică de Biserică care se roagă, care invocă pe Mângâietorul. Fiecare Euharistie este, prin urmare, o Cincizecime continuă, o permanentizare a evenimentului petrecut la Rusalii, adică o venire neîncetată a Duhului Sfânt.
