Giuseppe Tartini este unul din cei mai mari violoniști ai secolului al XVIII-lea, alături de Vivaldi și Veracini. Încă de tânăr impresiona prin talentul său la vioară. Acest talent a fost amplificat prin studiu. Toată viața a studiat muzică pentru a deveni tot mai bun. A condus experimente pentru a descoperi principiile acusticii și a studiat multă teorie muzicală. Aceste principii le folosea pe două planuri: în concerte, fie când interpreta sau atunci când compoziții de-ale sale erau interpretate și la catedră, pentru că era și profesor de muzică.
Giuseppe Tartini s-a născut la data de 8 aprilie 1692 în Pirano. Tatăl său ar fi vrut ca Giuseppe să devină cleric, așa că l-a trimis la școlile catolice din Pirano și Capo d’Istria. Aici a primit o pregătire muzicală de bază, inclusiv câteva lecții de vioară.
A respins calea propusă de tatăl său, aceea de a deveni preot și în anul 1709 s-a înscris la Universitatea din Padova pentru a studia dreptul. Cele mai dragi activități în această perioadă au fost lecțiile de scrimă și cele de vioară. A luat lecții de la Giulio di Terni, lucru amuzant, ani mai târziu a luat lecții de la Tartini.
După moartea tatălui său în 1710, s-a căsătorit în secret cu Elisabetta Premazore. Pentru că cei doi s-au căsătorit în secret, tatăl fetei îl acuză de răpire. Pentru a scăpa de pedeapsă s-a retras la mănăstirea Sfântul Francisc de Assisi. Aici, a studiat vioară cu Pr. Boemo.
După doi ani, a fost recunoscut de niște pelerini. Pentru buna purtare din mănăstire și pentru talentul său în muzică, episcopul locului a vrut să-l ajute. După ce spiritele s-au calmat, Giuseppe și soția lui s-au mutat în Veneția. Aici a studiat intens vioara. Pentru studiu a mers și în Ancona. În anul 1877, Thomas Lamb Phipson spunea că principiile descoperite de Giuseppe Tartini stau la baza oricărei școli de vioară din lume [1]. Principiile sale sunt și astăzi folosite în școli.
În anul 1721, Tartini a fost numit dirijor la Orchestra Basilica Sf. Antonie din Padova. Reputația sa era atât de bună încât contractul îi permitea să să joace și pentru alte instituții, dacă dorește. Și-a petrecut următorii 49 de ani în această postură. Una din singurele sale absențe a fost în anul 1723 când a mers în Praga pentru a cânta la încoronarea împăratului Charles al II-lea.
În anul 1728 a pus bazele școlii de vioară “Scuola di Nazioni” din Padova, care a devenit o instituție de prestigiu în Europa. Ca profesor avea o metodă de predare foarte eficientă. Mulți își doreau să studieze cu el, însă Giuseppe nu accepta mulți studenți. În anul 1737 a acceptat doar 9 elevi. Însă cine era acceptat, avea parte de o educație aleasă. Tartini era foarte atent cu discipolii săi. Nu este de mirare că mulți dintre aceștia au devenit violoniști de renume după absolvire.
Giuseppe Tartini depunea mult efort în studiul muzicii. A scris studii și a condus multe experimente despre principiile acusticii. De asemenea punea mult accent pe alte princiipi ale cântatului la vioară: claritatea execuției, intonația sau nuanțele. Pe lângă muzică, biblioteca sa mai cuprindea și cărți de filozofie, teologie și matematică.
A trecut la cele veșnice în data de 26 februarie 1770. A lăsat în urmă studii în care arată rezultatele experimentelor sale muzicale, a lăsat în urmă manuale și multe compoziții muzicale. Contribuțiile sale în domeniul muzicii sunt de impact. Ele stau la baza școlilor de vioară din întreaga lume și astăzi. Talentul său muzical primit la naștere a fost amplificat prin studiu. A studiat toată viața sa și a devenit treptat tot mai bun. Astfel, nu a fost doar un teoretician bun, dar un instrumentist excepțional, care alături de Vivaldi și Veracini este unul din cei mai mari compozitori, violoniști și teoreticieni ai secolului al XVIII-lea.
Surse:
Thomas Lamb Phipson, Biographical Sketches and Anecdotes of Celebrated Violinists, RIchard Bentley and Son,London, 1877, p.43.
https://kids.britannica.com/students/article/Giuseppe-Tartini/338045
https://ro.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Tartini
https://aviolinslife.org/tartinilipinski/
https://www.britannica.com/biography/Giuseppe-Tartini
[1] Thomas Lamb Phipson, Biographical Sketches and Anecdotes of Celebrated Violinists, RIchard Bentley and Son,London, 1877, p.43.
