„Arde-ai, lume, din tri părți,
Din tri părți cu lemne verzi
Și de-o parte cu uscate
Că n-avui noroc, nici parte
Numai de străinătate”.
Mai demult, la sate, părinții erau cei care decideau cu cine se va mărita fata și așadar cine le vor fi viitorii cuscrii. De multe ori se ținea cont de neam și de avuție, cât de gazdă e fecioru’ și dacă e dintre oameni cumsecade. Dragostea nu era considerată a fi cea mai importantă în relația dintre doi tineri sau elementul fundamental pentru întemeierea unei familii.
Aceasta reiese și din relatările rapsodului popular Teodora Purja din satul bistrițean Agrieș, care mărturisește că la jocul la șură, mamele erau tot timpul prezente și foarte atente cu cine joacă și vorbește fata. Dacă ședea cu cine nu trebuia, acasă era aspru mustrată!
În majoritatea satelor din Transilvania întâlnim cântece în care fata o atenționează pe mamă să țină cont și de dorințele ei, anume să nu o mărite departe de sat și după om urât.
Vă propun să aflăm mai multe despre cântecele de înstrăinare, în special despre cele izvorâte din înstrăinarea fetei prin căsătorie.
