American de origine scoțiană, a fost de profesie arhitect, până să descopere actoria. Astăzi vom vorbi despre James Stewart.
S-a născut pe 20 mai 1908, din părinții scoțieni, Elizabeth Ruth Jackson și Alexander Maitland Stewart, în Indiana, Pennsylvania . Fiul cel mare (avea două surori mai mici, Virginia și Mary) a unui bogat proprietar de depozite și hardware, era de așteptat să continue afacerea tatălui său, care aparținuse familiei de trei generații. Tânărul Stewart, la început atras de aviație, și-a abandonat visele ca pilot în 1928 pentru a participa la Universitatea Princeton , absolvind în 1932. A început imediat cariera profesională a absolvenților de arhitectură, dar treptat a fost atras de școlile de artă dramatică și muzicală, cercuri, inclusiv faimosul Club Triunghi Princeton.
Stewart a obținut o diplomă în arhitectură în 1932, dar nu a practicat niciodată meseria. În schimb, s-a alăturat jucătorilor de la Universitatea din Falmouth, Massachusetts, în vara după ce a absolvit. Acolo, Stewart l-a cunoscut pe colegul său actor Henry Fonda, care a devenit prieten pe tot parcursul vieții. Prestația sa a atras atenția celor de la MGM, care îi oferă un contract. Astfel, în 1935, James Stewart apare pentru prima dată în distribuția unui film. Colaborările cu Frank Capra îi vor aduce faima (You Can’t Take It With You) și prima nominalizare la Oscar (Mr. Smith Goes to Washington) . A urmat apoi și primul Oscar câștigat, în 1941, pentru filmul Poveste din Philadelphia.
Stewart s-a înrolat în aviația militară americană iar pentru meritele sale din timpul războiului a fost răsplătit cu mai multe medalii și decorații (Air Medal, Distinguished Flying Cross, Croix de Guerre și 7 Battle Stars) . Ulterior a fost avansat la gradul de general de brigadă. A luptat și în războiul din Vietnam iar în 1968 s-a retras din armată după 27 de ani.
La întoarcerea la Hollywood în iarna anului 1945, Stewart a decis să nu-și reînnoiască contractul cu MGM, ci să semneze cu o agenție MCA; acel contract l-a făcut unul dintre primii actori independenți și i-a oferit mai multă libertate în alegerea rolurilor pe care dorea să le joace. În restul carierei sale, a reușit, așadar, să lucreze fără restricțiile impuse de studiouri.
Primul film, după cinci ani de hiatus forțat, a fost ultima sa colaborare cu Frank Capra, Viața este minunată. Stewart îl interpretează pe George Bailey, un cetățean cinstit, mic, dezamăgit de grindul său zilnic și bântuit de probleme financiare. În pragul sinuciderii în ajunul Crăciunului, este ajutat să își reexamineze viața de îngerul său păzitor, interpretat de Henry Travers. Filmul a câștigat cinci nominalizări la Oscar, inclusiv cel mai bun actor pentru Stewart, dar a primit o primire rece la box-office. Cu toate acestea, în anii următori filmul a fost denumit cel care a definit cel mai bine personajul lui Stewart, a fost considerat un clasic de Crăciun și unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată fiind vizionat cu drag și în zilele de astăzi. În anii ce au rumat, actorul a acceptat roluri mai solicitante: s-a dedicat western-ului și thriller-ului, datorită mai ales colaborărilor cu regizorii Alfred Hitchcock și Anthony Mann. Interpretări remarcabile ale perioadei sunt The Indian Lover (1950) a lui Delmer Daves, în care a interpretat un fost soldat care face pace cu apașii; aviatorul Charles Lindbergh în The Lonely Eagle (1957) al lui Billy Wilder. De asemenea, și-a împrumutat vocea într-un western radio, The Six Shooter , difuzat din 1953 până în 1954. În 1960 a câștigat Premiul Cercului Criticilor de Film din New York pentru cel mai bun actor și a câștigat cea de-a cincea și ultima nominalizare la Oscar.
James Stewart a murit la data de 2 iulie 1997 iar la un an după moartea sa, un memorial a fost ridicat în Griffith Park din Los Angeles.
Surse:
Beaver, Jim. James Stewart. Films in Review, October 1980
https://ro.wikipedia.org/wiki/James_Stewart#Premii
Pickard, Roy. Jimmy Stewart: A Life in Film. New York: St. Martin’s Press, 1992.
