Compozitorul german Johann Sebastian Bach vine pe lume în ultima zi a lunii martie a anului 1685, într-o familie de muzicieni renumiți cunoscută pentru faptul că a oferit de-a lungul timpului lumii, și în special domeniului muzicii, mai multe nume mari. Conform mai multor surse, încă din anul 1550, înaintașii acestui compozitor german se preocupau tot cu studierea muzicii, lucru care, aparent, s-a transmis din generație în generație.
Familia Bach a fost binecuvântată de Dumnezeu cu opt copii dintre care în viață au rămas doar patru, cel mai mic fiind chiar Johann Sebastian. Deși tatăl său, de meserie muzician de curte, era împovărat cu responsabilitatea întreținerii unei familii numeroase, acesta vedea în fiii săi un izvor de putere. Johann Ambrosius Bach – tatăl, s-a jertfit atât cât a putut pentru copii, în special după ce soția sa a murit. Din nefericire însă, aceasta avea să fie și soarta lui câțiva ani mai târziu, Johann Sebastian Bach rămânând orfan de ambii părinți încă de la vârsta de 9 ani.
Acesta pleacă la fratele său mai mare unde va începe să execute primele motive muzicale la orgă, iar datorită talentului și a virtuozității sale va obține postul de organist în diferite orașe de renume, ajungând chiar la curtea mai multor personalități mari ale acelor vremuri, printre care ducele de Weimar sau prințul Leopold. Se consideră că și celebrele „Toccata” și „Fuga în Re Minor” au fost compuse tot în timpul acestei epoci.
În timpul perioadei petrecute la Weimar, Johann Sebastian Bach va compune renumita lucrare „Clavecinul bine temperat” care include 48 de preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă minoră sau majoră, lucrare caracterizată, în special, de folosirea magistrală a tehnicii contrapunctului.
În anul 1717, Johann Sebastian este nevoit să se transfere la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen unde va scrie cele șase concerte brandenburgice, dar și suitele și sonatele pentru vioară, violoncel, dar și cele orchestrale.
Acest mare compozitor avea să se căsătorească în anul 1707 cu Maria Barbara alături de care va avea 7 copii, dar care, din nefericire, se va stinge din viață destul de timpuriu. Astfel, în anul 1721 Bach se va recăsători cu Anna Magdalena, o soprană tânără, cu treispreze ani mai mică, alături de care va avea o căsnicie fericită binecuvântată de Dumnezeu cu treisprezece copii, Întrucât bolile copilăriei erau fatale în acea vreme, dintre toți cei douăzeci de copii pe care i-a avut, vor supraviețui însă doar patru care vor duce însă mai departe tradiția familiei în ceea ce privește muzica: fata va ajunge soprană, iar cei trei băieți importanți muzicieni.
În anul 1723, Johann Sebastian Bach va fi numit cantor muzical și director la Biserica „Sfântul Toma” din Leipzig unde va preda muzică tinerilor de la școala de canto și unde va furniza compoziții muzicale celor mai importante biserici din Leipzig. Din această perioadă datează renumitele lucrări „Patimile după Matei”, „Magnificat” şi „Missa în Si minor”. Bach și-a dedicat întreaga viață și creație adorării lui Dumnezeu, începând fiecare lucrare cu rugăciunea „Iisuse, ajută-mă!” şi sfârşindu-o cu „numai pentru slava lui Dumnezeu”.
Implicarea activă în procesul pregătirii plăcilor de zinc destinate tipăririi lucrărilor au contribuit la orbirea lui Johann Sebastian Bach. Înainte de a trece la cele veșnice la data de 28 iulie 1750, acesta are însă o scurtă perioadă de aproximativ zece zile în care îi revine vederea.
Resurse:
- https://www.rador.ro/2015/07/28/portret-johann-sebastian-bach-nu-parau-ci-ocean-trebuia-sa-se-numeasca/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Sebastian_Bach
- https://muzicaclasica.weebly.com/johann-sebastian-bach.html
