Lucrarea de sfinţire a vieţii noastre are loc aici, în Biserică

de | iun. 26, 2021 | Spiritualitate

În prima duminică de după Rusalii, dacă vă uitaţi pe calendar este „Duminica Tuturor Sfinţilor”, zi în care îi prăznuim pe toţi sfinţii câţi au trăit și vor trăi pe pământul acesta și care nu sunt trecuţi toţi cu numele pe calendar. Sunt trecuţi și cunoscuţi doar o mică parte dintre ei, cei mai mulţi rămânând necunoscuţi, știindu-i numai Dumnezeu. Totuși, îi sărbătorim pe toţi.

De aceea și pericopa evanghelică ce se cititește e atât de frumoasă. Este luată din Evanghelia după Matei, din capitolul X, unde Mântuitorul Hristos spune limpede: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”. Și dacă Dumnezeu ne cheamă pe toţi la sfinţenie, dacă idealul nostru al tuturor este să ajungem sfinţi, ar trebui să dorim din tot sufletul lucrul acesta, pentru că Dumnezeu nu ne face sfinţi cu de-a sila.

În prima Duminică de după Rusalii, îi admirăm, îi cinstim și ne manifestăm iubirea faţă de toţi sfinţii lui Dumnezeu, fraţii noștri mai mari care s-au preamărit. Referitor la faptul că în acestă zi îi cinstim pe toţi sfinţii, îi admirăm și ne exprimăm iubirea faţă de ei, Fericitul Augustin, printre altele scria: ,,Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm. Sfinţii mucenici au urmat lui Hristos, până la a-și da propriul lor sânge, până la suferinţă, după pilda Lui. Dar ei nu sunt singuri. După ei, izvorul sfinţeniei n-a secat. Deci, în grădina Domnului, nu sunt numai trandafirii martirilor, ci și crinii fecioarelor, iedera soţilor, violetele văduvelor. Să învăţăm, dar, de la acești sfinţi cum, fără a înfrunta suferinţa martiriului, un creștin trebuie să-l imite pe Hristos”[i]. Lucrul acesta ne învaţă sfinţii: că și noi ne putem sfinţi viaţa, privind în sus spre cer, încercând după pilda lor să-L imităm pe Domnul Iisus Hristos.

Lucrarea de sfinţire a vieţii noastre are loc aici, în Biserică. Nichifor Crainic, referitor la Biserică, printre altele, spunea și următoarele cuvinte: ,,Esenţa Ortodoxiei noastre, a misticii noastre, este că, în centrul vieţii noastre bisericești arde permanent focul euharistic al jertfei celei fără de sânge, prin care natura pământească se regenerează, se convertește în natură duhovnicească”[ii]. Și lucrul acesta se petrece în Biserică. Aici revarsă Dumnezeu harul, aici, duminică de duminică, Tatăl cel ceresc ne așteaptă și întinde masă mare, ne poftește pe noi copiii lui să ne ospătăm, iar pe masă e cea mai preţioasă mâncare, Trupul și Sângele Fiului Său. Și Dumnezeu ne cheamă: ,,Cu frică, cu credinţă și cu dragoste”, apropiaţi-vă de Hristos, la Ospăţul credinţei.

Aici ne catehizăm, aici ascultăm Sfintele Scripturi, aici învăţăm mai bine cum Îl putem urma pe Hristos și tot aici, prin Sfintele Taine, primim har și putere de sus ca să ne sfinţim viaţa. Și atunci gândul cu care rămânem este acesta că sfinţenia este idealul oricărui creștin, al oricăruia dintre noi, că un loc alb, încă nescris, a lăsat Dumnezeu pentru noi, pentru fiecare. Important este să ne străduim să-l ocupăm și să-l ascultăm pe Sfântul Petru, care zice: ,,După Sfântul care v-a chemat fiţi și voi sfinţi în toată petrecerea vieţii voastre”.

Să vă dea Tatăl cel ceresc zile multe, bune, ca să petreceţi aici clipe fericite, iar de aici când vom pleca să ne întâlnim cu toţii în cer și să ne treacă Tatăl nostru în calendarul lui infinit de mare.


[i] Apud † Nicolae, Mitropolitul Ardealului, Studii de Teologie Morală, Sibiu, 196

[ii]  Nichifor Crainic, Cursurile de mistică, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 278.


Sursa: † Andrei Arhiepiscop şi Mitropolit, Chiriacodromion contemporan, Cluj-Napoca, Renaşterea, 2016 

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

„Averea” și poruncile

„Averea” și poruncile

Text și context Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelica de astăzi debutează cu o parabolă. Hristos  vorbește despre dreptatea divină. Se folosește de un exemplu care-i permite, pe baza contrastului, să arate ce diferență este între logica și justiția divină și...

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Școala Primară „Sfântul Stelian” din Bistrița

Unul dintre aspectele vieții religioase creștine este devenirea omului după trăsăturile naturii sale. Acest demers presupune învățarea și educarea sa progresivă, în mai multe etape, conform dezvoltării specifice firii sale. Dintru început relația omului cu Dumnezeu...

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Nu, acesta nu e un eseu despre urgenţa instituţionalizării educaţiei încă de la vârste fragede, în care nu cred, și nici despre educaţia extrainstituţională sau libertatea părinţilor în alegerile pentru cei mici. Acesta e un text despre recunoștinţă. Pe 21 noiembrie...

Mai multe din Spiritualitate
Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Ne mântuim, ajutându-i pe alţii să se mântuiască

Pericopa Evanghelică pe care am citit-o astăzi, înainte de a începe Postul Crăciunului, ne provoacă să medităm la o realitate foarte serioasă, anume aceea că nu ne putem mântui singuri. Oamenii de pe vremea Mântuitorului, ca de altfel şi cei din ziua de astăzi, în...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...