Pictor și publicist francez, unul din reprezentanții principali – alături de Henri Matisse, Andre Derain și Raoul Dufy – ai fauvismului, mișcare artistică din anii 1904 – 1908, care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. Acesta a fost Maurice de Vlaminck.
S-a născut la 4 aprilie 1876 în Paris, într-o familie de muzicieni. Tatăl lui – Edmond Julien de Vlaminck a fost profesor de vioară iar mama – Josephine Caroline – profesoară de pian. În 1879, familia s-a mutat în localitatea Vesinet, în apropierea Parisului. În 1882 a intrat la școala elementară din localitate, dar nu a avut decât rezultate mediocre. Tatăl lui i-a dat lecții de vioară, îndeletnicire cu care Maurice – printre altele – și-a câștigat mai târziu pentru un timp existența.
În anul 1893 a început să picteze împreună cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice a fost mai degrabă un autodidact; nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de artă și a refuzat să copieze operele maeștrilor pentru a nu-și altera propria sa inspirație, cum avea să afirme mai târziu.
În 1901, Vlaminck a văzut o expoziție a picturilor artistului postimpresionist Vincent van Gogh , la fel ca Derain și mulți alți tineri artiști, a fost impresionat de puternica perie a lui Van Gogh și de utilizarea culorilor intense, nenaturale. În același an, Derain l-a prezentat pe Vlaminck Henri Matisse .
Vlaminck a experimentat o culoare pură, intensă, extrasă direct din tub și aplicată în gropi groase. A expus cu Matisse și Derain în 1905 la Salon des Independants și la controversatul spectacol de grup de la Salon d’Automne . La ultima expoziție criticul i-a numit pe acești artiști fauves („fiare sălbatice”) ; el a considerat pânzele lor de culoare îndrăzneață, aplicate într-o manieră spontană și impulsivă, prea nerafinate. Vlaminck a preferat de obicei o paletă de culori primare, așa cum se vede în Chatou (1906).
Impresionat de o expoziție retrospectivă a Picturile lui Paul Cezanne în 1907, Vlaminck a început să imite opera artistului postimpresionist. A adoptat o paletă mai redusă și s-a orientat spre pictarea peisajelor cu compoziții solide . După Primul Război Mondial a părăsit Parisul și s-a mutat la țară, unde a pictat scene rurale într-un stil dramatic, dar manierat. De asemenea, Vlaminck a continuat să scrie poezie, ficțiune și memorii și a ilustrat o serie de cărți.
În anul 1925, a cumpărat reședința La Tourillière din Rueil-la-Gadeliere, unde a locuit până la sfârșitul vieții.
Maurice de Vlaminck a murit la 10 octombrie 1958.
Surse:
Pierre Mac Orlan: Vlaminck. André Sauret Edit.
Katalin De Walterskirchen: Catalogue raisonné de l’œuvre de Maurice Vlaminck, Flammarion.
Maïthé Vallès-Bled: Maurice de Vlaminck: Oeuvres 1900-1956. Ed. Celiv.
