Maurice de Vlaminck – reprezentant principal al fauvismului

Pictor și publicist francez, unul din reprezentanții principali – alături de Henri Matisse, Andre Derain și Raoul Dufy – ai fauvismului, mișcare artistică din anii 1904 – 1908, care punea accentul pe intensitatea culorilor în pictură. Acesta a fost Maurice de Vlaminck.

S-a născut la 4 aprilie 1876 în Paris, într-o familie de muzicieni. Tatăl lui – Edmond Julien de Vlaminck a fost profesor de vioară iar mama – Josephine Caroline – profesoară de pian. În 1879, familia s-a mutat în localitatea Vesinet, în apropierea Parisului. În 1882 a intrat la școala elementară din localitate, dar nu a avut decât rezultate mediocre. Tatăl lui i-a dat lecții de vioară, îndeletnicire cu care Maurice – printre altele – și-a câștigat mai târziu pentru un timp existența.

În anul 1893 a început să picteze împreună cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice a fost mai degrabă un autodidact; nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de artă și a refuzat să copieze operele maeștrilor pentru a nu-și altera propria sa inspirație, cum avea să afirme mai târziu.

În 1901, Vlaminck a văzut o expoziție a picturilor artistului postimpresionist Vincent van Gogh , la fel ca Derain și mulți alți tineri artiști, a fost impresionat de puternica perie a lui Van Gogh și de utilizarea culorilor intense, nenaturale. În același an, Derain l-a prezentat pe Vlaminck Henri Matisse .

Vlaminck a experimentat o culoare pură, intensă, extrasă direct din tub și aplicată în gropi groase. A expus cu Matisse și Derain în 1905 la Salon des Independants și la controversatul spectacol de grup de la Salon d’Automne . La ultima expoziție criticul i-a numit pe acești artiști fauves („fiare sălbatice”) ; el a considerat pânzele lor de culoare îndrăzneață, aplicate într-o manieră spontană și impulsivă, prea nerafinate. Vlaminck a preferat de obicei o paletă de culori primare, așa cum se vede în Chatou (1906).

Impresionat de o expoziție retrospectivă a Picturile lui Paul Cezanne în 1907, Vlaminck a început să imite opera artistului postimpresionist. A adoptat o paletă mai redusă și s-a orientat spre pictarea peisajelor cu compoziții solide . După Primul Război Mondial a părăsit Parisul și s-a mutat la țară, unde a pictat scene rurale într-un stil dramatic, dar manierat. De asemenea, Vlaminck a continuat să scrie poezie, ficțiune și memorii și a ilustrat o serie de cărți.

În anul 1925, a cumpărat reședința La Tourillière din Rueil-la-Gadeliere, unde a locuit până la sfârșitul vieții.

Maurice de Vlaminck a murit la 10 octombrie 1958.

 

Surse:

Pierre Mac Orlan: Vlaminck. André Sauret Edit.

Katalin De Walterskirchen: Catalogue raisonné de l’œuvre de Maurice Vlaminck, Flammarion.

Maïthé Vallès-Bled: Maurice de Vlaminck: Oeuvres 1900-1956. Ed. Celiv.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Maurice de Vlaminck - reprezentant principal al fauvismului
Loading
/
Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Trăirea evanghelică în viața Sfântului Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai populari sfinți ai Bisericii. Numit al doilea Înaintemergător, prieten și laudă a apostolilor (Acatist), întâi stătător al ierarhilor, se bucură de o mare iubire și cinstire din partea credincioșilor, poate...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul și harisma bucuriei

„Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși”, va spune Sfântul Cuvios Porfirie Cavsocalivitul. Și aici este sursa bucuriei, harisma interpretată de cuvios drept un...

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Protoiereul Alexie Toth – sfântul emigranților|EPISCOPUL BENEDICT

Credinţa este un dar, o putere și un far călăuzitor, dar este și o căutare permanentă. Ceea ce înseamnă că are un dublu caracter, pe de o parte, este ceva stabil, fix și sigur, iar, pe de altă parte, are o înfăţișare mișcătoare, în sensul unei neliniști, cercetări sau...

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

Părintele Ioanichie Bălan este unul dintre cei mai cunoscuți călugări-cărturari din întreaga țară, un impresionant număr de creații proprii ale acestuia văzând lumina tiparului între anii 1980 și 2008. Părintele Ioanichie Bălan s-a născut la data de 10 februarie 1930...