În literatura monahală, metania apre ca un obicei curent, intim legat de condiția de căință perpetuă, proprie vieții monahale. De aceea, atunci când monahul este tuns în monahism sau călugărit, el primește de la stareț un șirag de metanii, aceasta pentru a avea în permanență în minte și în inimă rugăciunea lui Iisus, dar și pentru a face închinăciuni cu plecarea genunchilor sau metanii în chilia sa.
