„Pentru ce s-a făcut risipa aceasta? Căci mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mult preț… Dar Iisus a zis: Lăsați-o. Că ea bun lucru a făcut față de Mine.”
(Matei 26, 8-10)
Ziua de miercuri ne așază în fața a două chipuri:
Iuda – care vinde Iubirea pentru treizeci de arginți
Femeia păcătoasă – care varsă mir scump pe capul Domnului
Unul face socoteli. Alta face gestul iubirii fără măsură.
Unul e „discipol”. Alta e „păcătoasă”. Dar în ochii lui Hristos, femeia care plânge și unge este cea care rămâne în Evanghelie. Iar ucenicul vânzător cade în întuneric.
Această zi e despre alegeri. Despre cât prețuim Harul. Despre dacă iubim sau doar stăm aproape.
Căci poți fi aproape de Hristos, și totuși foarte departe.
Femeia nu cere nimic. Nu justifică nimic. Nu spune nimic.
Doar se pleacă, sparge vasul de alabastru și varsă mirul. Lacrimi și nard.
Iar casa se umple de mirosul iubirii.
Doamne, dă-mi și mie curajul să nu mai cântăresc dragostea Ta. Ajută-mă să o răspund cu gesturi fără socoteală, cu inimă întreagă, cu mirul smereniei.