Cu ani în urmă, în sufletul Părintelui vicar Iustin Tira a avut ecou cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (1 Timotei 2, 1). Urmând acest îndemn, a ales cea mai frumoasă slujire, preoţia. De fapt, ne spune cuvântul revelat al Scripturii că Domnul Hristos a făcut acest lucru: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână” (Ioan 15, 16).

Şi roadă a adus slujind cu dăruire altarul Domnului din toată inima. Ne zice inspirat Tudor Arghezi: „Altarul ca să fi e şi pietrele să ţie/ Cer inima şi viaţa zidite-n temelie”[i]* . Venea din Plopiş, din acelaşi neam cu Arhiepiscopul de pioasă amintire Justinian Chira, şi ca și el, a slujit Biserica cu multă dăruire. Pe 4 aprilie a împlinit frumoasa vârstă de şaptezeci de ani.

Studiile teologice şi le face la Cluj şi la Sibiu, aducând în suflet din Maramureşul natal predispoziţia slujirii. Se căsătoreşte cu Viorica Tira din Petreşti, şi de-a lungul timpului este diacon la Cluj, preot la Catedrală, secretar eparhial, consilier economic şi vicar eparhial până-n clipa de faţă.

În tot timpul slujirii sale preoţeşti, Părintele Iustin n-a uitat de sfatul Sfântului Apostol Petru: „Pe preoţii cei dintre voi îi rog, ca unul ce sunt împreună-preot și martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste” (1 Petru 5, 1-2).

În virtutea acestui sfat i-a primit pe toţi credincioşii, tineri şi bătrâni, titraţi şi oameni simpli, bogaţi şi săraci, credincioşi şi cu mai puţine preocupări spirituale. I-a iubit pe toţi, cu toate neajunsurile lor. S-a rugat pentru toţi, în orice situaţie se aflau. Şi le-a purtat sarcinile la toţi, împlinind cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).

A realizat faptul că părintele duhovnicesc „este omul care, datorită mortifi cării patimilor şi nepătimirii pe care o dobândeşte, devine cunoscător al lucrurilor dumnezeieşti şi are faţă de lucrurile omeneşti o dreaptă judecată, datorită căreia, fără nici un pericol pentru el, ştie să-i călăuzească pe alţii pe calea lui Dumnezeu”[ii] .

Părintele Iustin Tira a înţeles, ca duhovnicii dintotdeauna, că părintele sufletesc are o importanţă covârşitoare pentru fiii săi sufleteşti. Sfântul Apostol Pavel menţionează „căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci u v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (1 Corinteni 4, 15).

Toate personalităţile marcante s-au format pe lângă un dascăl, care şi-a pus amprenta în felul de a gândi şi de a activa al acestora. Momentul întâlnirii cu duhovnicul, cu părintele spiritual, are importanţă maximă. Părintele duhovnicesc te naşte, te creşte şi te învaţă să descoperi frumuseţea lumii create de Dumnezeu, să-ţi însuşeşti dreapta credinţă, să faci binele şi să pătrunzi în lumina subtilă a sufletului.

L-am întâlnit pe părintele Iustin înainte de a ajunge Mitropolit la Cluj. Avându-ne obârşia în Maramureş, admirându-l şi eu pe Arhiepiscopul Justinian şi fi ind aproape de el de pe când era stareţ la Rohia, viaţa ne-a prilejuit multe întâlniri, pentru care îi dăm slavă lui Dumnezeu.

Iar în momentul în care am fost ales ierarhul acestor plaiuri, cu multă disponibilitate şi bunăvoinţă m-a pus în legătură cu amănuntele legate de viaţa eparhiei. Şi nu uităm că, la vremea potrivită, am fost hirotoniţi de acelaşi părinte, Arhiepiscopul Teofil.

Din toată inima Îl rugăm pe Dumnezeu să-i dea ani mulţi şi buni şi, dacă e să-i facem o urare, ne folosim de cuvintele Sfântului Ioan Teologul: „Să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea precum bine mergi cu sufl etul” (3 Ioan 1, 2).

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

[i] Tudor Arghezi, Poetului Necunoscut.

[ii] †Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Spovedanie şi comuniune, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2008, p. 131.