Noi, creștinii, serbăm în fiecare an la 25 martie acea zi fericită, plină de binecuvântare dumnezeiască și bucurie duhovnicească pentru întreg neamul omenesc, în care îngerul Gavriil a venit la Fecioara Maria, în Nazaretul Galileei, și i-a adus vestea cea mare că va aduce în lume și va purta în braţe pe Însuși Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii.

Vestirea nașterii lui Iisus, ca și cea a lui Ioan Botezătorul (Luca 1, 5- 25), este prezentată ca și vestirile și chemările vechi-testamentare a marilor conducători ai poporului ales: Isac (Facere 17, 16-20), Moise (Ieșire 3, 10- 12), Ghedeon (Judecători 6, 11- 24), Samson (Judecători 13). Vestirea nașterii lui Iisus este așezată în acest șir de vestiri, dar le depășește pe toate. Mamele personalităţilor amintite din istoria mântuirii erau femei credincioase dar sterpe. Dumnezeu, însă, le-a binecuvântat și au născut fii pe care i-au zămislit împreună cu bărbaţii lor. Fecioara Maria le depășește pe toate, căci ea este mamă și fecioară în același timp. Omenește este imposibil aceasta, „la Dumnezeu, însă, toate sunt cu putinţă” (Matei 19, 26; Luca 1, 37).

Vestirea nașterii lui Iisus și a chemării Fecioarei Maria de a fi mama lui Mesia atinge punctul culminant atunci când îngerul anunţă viitorul pruncului făgăduit (Luca 1, 32-35). Iisus este zămislit în pântecele mamei Sale de Duhul Sfânt (Matei 1, 18-20; Luca 1, 35); El este Fiul lui Dumnezeu, Mesia a Cărui împărăţie nu va avea sfârșit (Luca 1, 32- 33).

Nicicând nu a răsunat pe pământ o veste mai bună ca aceasta și nimeni dintre fiii oamenilor nu a fost preamărit ca Fecioara Maria! O, cât de minunată și plină de taină este această Veste Bună, pe care noi o întâmpinăm cu cântarea: „Binevestește, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu!”. Este vestea prin care se descoperă lumii „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, aceea că Însuși Fiul lui Dumnezeu Se sălășluiește în pântecele Fecioarei și, astfel, Fiul lui Dumnezeu Fiul Fecioarei Se face; Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului, Fratele și Mântuitorul nostru din robia păcatului și a morţii.

Imnele sărbătorii (pe care din lipsă de spaţiu nu le putem reproduce aici) evidenţiază toate aspectele dialogului dintre îngerul Gavriil și Fecioara Maria, precum și ale înfăptuirii acestei mari taine. Mai întâi ele arată mirarea îngerului la auzirea acestei taine minunate; apoi subliniază bucuria întregului univers creat și smerirea sau chenoza Fiului lui Dumnezeu, Care din iubire milostivă de oameni Se face om, întrupându-Se din Fecioara Maria; exprimă scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu, Care vine în planul nostru de existenţă, asumându-Și condiţia noastră omenească în întregimea ei, experiind-o în forma ei maximală, necamuflată, în tot întunericul îndepărtării omului de Dumnezeu, dând prin aceasta Întrupării caracterul total și ireversibil, pentru a ne elibera din păcat, din stricăciune și din moarte și a ne face fii ai lui Dumnezeu după har.

La auzirea bunei-vestiri, Fecioara Maria, neînţelegând taina cea neînţeleasă de minte, se tulbură și se uimește, dar nu se împotrivește, ci se pune cu toată fiinţa ei preacurată la dispoziţia lui Dumnezeu, răspunzând la vestea adusă de înger: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Și în clipa în care Fecioara Maria rostește acest cuvânt «fie», dându-și acordul, căci mântuirea nu se împlinește fără participarea omului, taina se înfăptuiește.

Firea dumnezeiască se unește cu firea omenească în unica Persoană a Fiului lui Dumnezeu, Care – așa cum foarte bine o exprimă Sfântul Ioan Damaschinul – „Se pogoară aplecând cerurile, adică smerindu-Se fără să smerească înălţimea Lui, printr-o coborâre de negrăit și de necuprins. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Și fiind Dumnezeu desăvârșit, Se face om desăvârșit și săvârșește cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul lucru nou sub soare, prin care se arată puterea lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să Se facă om? Și Cuvântul S-a făcut fără schimbare trup din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, Prea Sfânta Pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu. Și singur iubitor de oameni Se face Mijlocitor între om și Dumnezeu și rămâne supus Tatălui prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră și făcându-Se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putinţă să dobândim mântuirea” (Tratat despre Întruparea Cuvântului).

Astfel începe Taina cea mare a mântuirii în Hristos. Biserica dreptmăritoare cântă de aceea cu bucurie și mulţumire, lăudând pe Dumnezeu și pe Maica Domnului: „Astăzi este începutul mântuirii noastre. Fiul lui Dumnezeu fiul Fecioarei Se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine” (Troparul Bunei Vestiri).