Nu El este cel care are nevoie ca noi să vorbim despre Înviere. Noi avem!

de | apr. 18, 2020 | Spiritualitate

Iubiţii mei,

Apropierea Praznicului i-a făcut pe iudei să grăbească procesul multiplelor crucificări. Hristos a fost pus în mormântul oferit de un binevoitor ce L-a urmat în chip discret. Apostolii sunt speriaţi şi nu mai ştiu unde să se ascundă, iar femeile se frământă, cum fac ele de obicei. De această dată, caută miresme şi se gândesc cu îngrijorare cum să ajungă să-i ofere Celui de-a cărui nevinovăţie sunt încredinţate, un ultim omagiu, îmbălsămându-l cum se cuvine, cum este obiceiul legii.

Arhiereii templului pot răsufla acum uşuraţi. Blasfemiatorul şi-a primit plata. Şi dacă…? Întrebarea care răzbate cu redundanţă prin negurile istoriei, se iscă şi în inimile lor. Dacă vor veni ucenicii să-L fure şi să-L declare înviat? Dacă va învia El însuşi? Astfel de frământări nu se vociferează. Nu înseamnă însă că nu sunt gândite. Adevăratul suflu de uşurare vine abia după ce primesc permisiunea să pună străji la mormânt, ca nu cumva ceva să-i ia prin surprindere.

În timp ce Hristos coboară în adâncurile iadului, de unde va face să răsară izbăvirea şi duce la împlinire planul Tatălui, soldaţii fac de gardă lângă mormânt. Şi noi suntem chemaţi să luăm parte la această privelişte dezolantă. Să ne gândim, cum se vor fi gândit de bună seamă şi ei, la nedreptatea ce i s-a făcut Galileanului. Să ne mirăm cum, un om care a făcut atâtea minuni, s-a lăsat schingiuit cu atâta uşurinţă. La miez de noapte, când pleoapele ni se vor îngreuna de somn şi unora şi de tristeţe, vom fi treziţi de un vuiet mare. Unul ce nu-şi propune să ne îngrijoreze, ci să ne bucure. Să ne încredinţeze de faptul că mormântul nu reprezintă o fundătură, ci o uşă. O poartă spre noi absoluturi, ce leagă cerul cu pământul.

Învăluit în lumină, Hristos răsare, rodind, ca iarba din pământ, viaţa din groapă. După tâlharul, care i-a smuls promisiunea întâlnirii în Împărăţie, soldaţii au cei dintâi privilegiul să-L vadă. Să înţeleagă de ce spunea că este Împărat. E şocantă această înfăţişare! Şi totuşi, nu înspăimântătoare! Are în ea ceva care presară în suflet pace, linişte, bucurie! Ceva dătător de nădejde! Sau, mai bine zis, împlinitor al năzuinţelor!

Asemenea soldaţilor care l-au văzut, azvârlind în creierul nopţii piatra ce-i pecetluia mormântul şi ieşind spre a-i încredinţa de realitatea Dumnezeirii sale, şi noi suntem chemaţi să fim părtaşii marelui eveniment! Nu doar pentru a ne fortifica sufleteşte, ci şi pentru a-i deveni martori şi propovăduitori! Suntem noi, oare, capabili de o asemenea înfăptuire? În uimirea lor, soldaţii au fugit, cu ochii mari şi uimiţi, spre a le relata mai-marilor templului ce experienţă aparte au avut. Şi totuşi, înfricoşaţi pe de-o parte de potenţialele repercusiuni şi pe de alta, momiţi de aurul preoţilor, au ales tăcerea. Hristos nu s-a supărat. Nu se va supăra nici pe noi, dacă nu suntem capabili de firescul mărturisirii. Nu El este cel care are nevoie ca noi să vorbim despre Înviere. Acesta este un fapt ce s-a petrecut deja şi e real, fie că ne place, fie că nu! Noi avem! Rostirea clară şi răspicată a adevărului că „Hristos a înviat!”, e pentru noi o eliberare. Căutaţi în inimile voastre puterea s-o faceţi. Veţi vedea cum, odată rostite, cuvintele acestea devin dătătoare de viaţă. Şi vor primi, în cor, un răspuns trâmbiţat parcă de-un cor de inimi: „Adevărat a înviat!”

Sus să avem inimile! Calde îmbrăţişări de pe meleaguri încarantinate!

Al vostru împreună întru bucuria întâlnirii cu Hristos cel înviat,

Ieromonahul Maxim

Ultimele articole

Intrarea noastră în Biserică

Intrarea noastră în Biserică

Pe 21 noiembrie sărbătorim împreună Intrarea Maicii Domnului în Biserică, motiv suficient de serios pentru a ne chestiona asupra proprii noastre aduceri în biserică. Dacă aducerea Maicii Domnului în templu la vârsta de trei ani însemna consacrarea acesteia ca...

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Viața și scrierile Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț

Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț reprezintă o invitație a Sfântului Sinod adresată întregii noastre Biserici, dar mai cu seamă clerului, teologilor și monahilor de a medita asupra vieții și activității...

Necesitatea îndrumării duhovnicești

Necesitatea îndrumării duhovnicești

Oamenii preocupați de cele spirituale au avut întotdeauna conștiința că au nevoie de un călăuzitor. Cărțile de înțelepciune ale Scripturii îi fericesc pe cei ce sunt călăuziți „căci dacă unul cade, îl scoală tovarășul lui” (Ecclesiastul 4, 10). Îl auzim și pe Solomon...

Mai multe din Spiritualitate
Memento Scriptura Sacra. Ți-a scris Domnul…  Ia și citește!

Memento Scriptura Sacra. Ți-a scris Domnul… Ia și citește!

Scriptura este cartea care te poarta spre orizontul atotștiinței divine, ți-l deschide, te uimește și te cucerește, ca prin credință să te înalți înspre El, alipindu-te de Dumnezeul Treime, prin Hristos. Este izvor al sfințirii și de aceea e Sfânta Scriptura, dar este...

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Secolul XX, deși copleșit de o nemaivăzută recrudescenţă a răului, prin convulsii sociale, războaie sau regimuri totalitare, a fost marcat totodată și de parcursul spiritual al unor sfinţi de excepţie. A fost o modalitate prin care Dumnezeu a compensat lucrarea...

Sfânta Parascheva, model absolut de dăruire pentru viaţa duhovnicească

Sfânta Parascheva, model absolut de dăruire pentru viaţa duhovnicească

„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) Pe 14 octombrie o sărbătorim pe Preacuvioasa Maica noastră Parascheva. Dragostea fată de ea antrenează sute de mii de oameni care vin să se închine moaştelor...

Dumnezeu n-a făcut moartea

Dumnezeu n-a făcut moartea

Aflăm de la Solomon un lucru extraordinar: acela că Dumnezeu n-a făcut moartea. Dumnezeu l-a făcut pe om tânăr, sănătos, frumos şi nemuritor, iar moartea este un accident care a intervenit în viaţa omului datorită păcatului. Dacă Dumnezeu n-a făcut moartea, omul nici...