„Doamne, lasă păsărilor cerul,
Doamne, lasă peștilor pârâul,
lasă vântului să-și țină frâul, lasă frigului să-și știe gerul,
lasă soarta să-și urmeze soarta,
lasă râului să-și curgă valea,
lasă drumului să-și afle calea,
lasă morții să-și ajungă moartea,
lasă, Doamne, omului femeia,
lasă-i, Doamne, pruncului părinții,
lasă-i vânzătorului arginții,
dar luminii lasă-i Galileea!” (Horea Bădescu)
Sărbătorit anul acesta la împlinirea vârstei de 80 de ani, poetul, prozatorul și eseistul ̆ a lansat noua sa carte de poeme, Rana ascunsă a fiecărei zile, volum ce face parte din ciclul ̦̆ ̦ apărut în Colecția Echinox (Seria de poezie), sub egida Fundației Transilvania Leaders. La acest eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului.
Atașamentul față de orașul care i-a devenit casă, o mărturisește chiar dl Horea Bădescu, prezent la Radio Renașterea în cadrul emisiunii Dialoguri:
ʺAcum aproape o jumatare de veac am intrat în porțile Clujului și Clujul m-a făcut al lui. De aproape o jumătate de veac, urbea aceasta, care trece prin timp însoțită de curgerea somnoroasă a Someșului, am făcut-o a mea. Mi-a dăruit un titlu universitar și o viață bântuită și răsfățată de frumusețea nebună a toamnelor sale, de lumina brumată a străzilor și piețelor.Mi-a dăruit, misterul prieteniei, casa mea, prietenii mei. I am dăruit truda mea scrisă într un raft de cărți și mai ales nestinsa iubirea de Cluj mărturisită în versuri. Acum aproape o jumatare de veac am intrat în porțile Clujului și Clujul m-a făcut al lui. De aproape o jumătate de veac, urbea aceasta, care trece prin timp însoțită de curgerea somnoroasă a Someșului, am făcut-o a mea. Mi-a dăruit un titlu universitar și o viață bântuită și răsfățată de frumusețea nebună a toamnelor sale, de lumina brumată a străzilor și piețelor.Mi-a dăruit, misterul prieteniei, casa mea, prietenii mei. I am dăruit truda mea scrisă într un raft de cărți și mai ales nestinsa iubirea de Cluj mărturisită în versuri. Acum aproape o jumatare de veac am intrat în porțile Clujului și Clujul m-a făcut al lui. De aproape o jumătate de veac, urbea aceasta, care trece prin timp însoțită de curgerea somnoroasă a Someșului, am făcut-o a mea. Mi-a dăruit un titlu universitar și o viață bântuită și răsfățată de frumusețea nebună a toamnelor sale, de lumina brumată a străzilor și piețelor.Mi-a dăruit, misterul prieteniei, casa mea, prietenii mei. I am dăruit truda mea scrisă într un raft de cărți și mai ales nestinsa iubirea de Cluj, mărturisită în versuri. ʺ
