Postul nu este doar o practică creștină, ci este un fenomen religios universal. Deși nu se cunosc bine motivațiile inițiale ale postului, se consideră totuși că practica postului a fost legată, în religiile arhaice, de riturile de înnoire, de inițiere și de doliu. Prin post se marca dorința omului religios de a primi energii cosmice, energii noi pentru un început nou, pentru fertilitatea naturii, pentru o recoltă bogată. Postul de doliu era motivat, de asemenea, și de credința că mâncarea la care cei vii renunță, se transferă celor morți sau că postul exprimă durerea și întristarea pentru moartea celor dragi. Se remarcă cele trei motivații majore pe care postul le capătă în marile religii ale lumii – postul socotit ca pregătire pentru un eveniment sau un timp important din viața unei persoane sau a unei comunități, apoi postul socotit ca act de penitență sau de pocăință și purificare și, în al treilea rând, postul socotit ca act de invocare a ajutorului divin.
