„În termeni pozitivi, postul este văzut ca vremea în care trebuie să împlinim obligația anuală a Spovedaniei și a Împărtășaniei și aceasta nu mai târziu de Duminica Stâlpărilor, după cum am citit într-un buletin parohial. Fiind îndeplinită această obligație, restul postului pare să-și piardă toate semnificațiile sale pozitive. Este evident că aici s-a dezvoltat o discrepanță destul de adâncă între duhul sau teoria postului, pe de o parte, pe care am încercat să o conturăm bazându-ne pe slujbele postului, iar pe de altă parte, înțelegerea sa comună și populară, care este foarte adesea împărtășită și susținută nu numai de laicat, ci de către clerul însuși, căci întotdeauna este mai ușor să reduci ceva duhovnicesc la ceva formal, decât să cauți duhovnicescul în spatele formalului. Putem spune fără exagerare că deși postul este încă ținut, a pierdut mult din impactul său asupra existenței noastre, a încetat să mai fie baia pocăinței și a înnoirii, așa cum este socotit în învățătura liturgică și duhovnicească a Bisericii. Dar atunci putem noi oare să îl redescoperim și să îl transformăm într-o putere duhovnicească în realitatea zilnică a existenței noastre?” (pr. Alexander Schmemann)
