Preafericitul Părinte Teoctist Arăpașu (7 februarie 1915 – 30 iulie 2007)

Preafericitul Teoctist Arăpașu a fost al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În timpul păstoririi sale a încetinit inițiativele statului comunist de a închide biserici și mănăstiri din țară.

S-a născut la data de 7 februarie 1915 în satul Tocileni, Botoșani, într-o familie numeroasă. A fost al zecelea copil din unsprezece. Numele de botez i-a fost Toader.

După ce a făcut școală în satul natal, în anul 1928, pe când avea 13 ani, a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei din județul Botoșani, aflat în apropierea casei părintești.

După 2 ani a fost mutat la mănăstirea Neamț unde a studiat teologia la seminarul de aici. Studiază 2 ani, apoi este mutat la Mănăstirea Cernica unde va învăța în perioada 1932-1940.  În anul 1935, la vârsta de 20 ani este tuns în monahism cu numele de Teoctist. În anul 1937, doi ani mai târziu, a fost hirotonit ierodiacon.

În anul 1945 a absolvit Facultatea de Teologie din București, după care, timp de 2 ani, a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din Iași. În acest oraș a fost hirotonit ieromonah în anul 1945 și în următorul an este hirotesit arhimandrit. La Iași activa ca preot slujitor la catedrală și ulterior este numit Mare Eclesiarh și Exarh al mănăstirilor din Iași.

În martie 1950, a fost ales episcop-vicar patriarhal cu titlul de „Botoșăneanul”. Din această postură a fost secretar al Sfântului Sinod și rector al Institutului Teologic din București. De asemenea i-a vizitat periodic pe episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan, care erau ținuți cu domiciuforțat la mănăstirile Curtea de Argeș și Căldărușani.

În anul 1962 a fost ales episcop al Aradului. După 10 ani de păstorire este ales episcop de Detroit, în S.U.A, însă pentru că nu i s-a acordat viză, nu a putut să păstorească efectiv. În anul 1973 a fost ales arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei. În anul 1977 este ales mitropolit al Moldovei.

La final, după ce a păstorit în toate regiunile istorice a României (Transilvania, Moldova și Țara Românească), în anul 1986 este ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.  O realizare din timpul păstoririi sale a fost păstrarea dialogului ecumenic. A vizitat în delegații mai multe Biserici Ortodoxe precum cele din Finlanda, Rusia, India, America sau Austria. De asemenea a participat la mai multe conferințe ecumenice în țări precum Franța, Grecia și Anglia.

În țară, datorită diplomației sale a încetinit procesul de „lichidare a mănăstirilor”, început în timpul predecesorului său, PF Justinian Marina. Regimul comunist desființa mănăstiri și le transforma în lăcașuri seculare, cum ar fi restaurant, cârciumă, fermă, depozit sau sediu științific.Prin diplomație a reușit să încetinească acest proces. Chiar dacă a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici din București în timpul regimului comunist, în decursul păstoririi sale s-au construit alte o sută în toată țara după Revoluția in 1989.

După Revoluția din 1989, pentru că existau multe critici la adresa sa, a cerut în scris să se retragă din funcția de patriarh și s-a stabilit la Mănăstirea Sinaia. Sfântul Sinod a acceptat demisia, însă pe când să aleagă un alt patriarh, scrisori din partea credincioșilor, a clericilor și a monahilor din țară îl cereau înapoi. Sfântul Sinod a hotărât în ședința din luna aprilie să îl invite în mod oficial să ocupe din nou funcția de patriarh. Preafericitul Teoctist a acceptat.

Apoi, a profitat de libertatea religioasă și a redeschis lăcașurile de cult închise de regimul comunist. A reorganizat și promovat învățământul religios. În timpul păstoririi sale a revenit religia ca materie în școli. A organizat obținerea de burse în străinătate pentru studenții fruntași, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinți și a reorganizat eparhiile din țară și din diaspora.

Preafericitul Teoctist s-a mutat la cele veșnice în data de 30 iulie 2007. Chiar dacă au existat multe critici la adresa lui, a păstorit cu tact Biserica noastră într-o vreme de restriște, în care libertatea religioasă era limitată și lăcașurile de cult tot mai puține.

 

Pr. Prof.dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Vol. III, Iași, 2008, pp.467-469.

Lucaci Laurențiu, Lichidarea Mănăstirilor, Univesitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca.

www.stelian-tanase.ro/biserici-demolate-de-ceausescu/

https://www.crestinortodox.ro/biserica-ortodoxa/patriarhi/patriarhul-teoctist-arapasu-71040.html

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Preafericitul Părinte Teoctist Arăpașu (7 februarie 1915 - 30 iulie 2007)
Loading
/
Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Puțină lume știe că Sfântul Șetafan cel Mare, cunoscut în popor ca mare ctitor de lăcașuri sfinte și aspru luptător pentru independența ținuturilor românești, este întemeietorul celor două eparhii istorice de la Feleac și de la Vad.  Viața românilor ortodocși din zona...

Mănăstirea de la Someșul Cald

Mănăstirea de la Someșul Cald

Așezământul monahal de la Someșul Cald, înființat în vara anului 2014, este singurul din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului pus sub ocrotirea Sfântului Vasile cel Mare. Mănăstirea mai are un hram de vară, sărbătorit în ziua Nașterii Sfântului Proroc Ioan...

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Documentar | Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie”

Asociatia Filantropica „Sfantul Onufrie” are ca scop dezvoltarea, valorificarea si promovarea potentialului individual, de grup si colectiv a oricăror categorii de persoane, fundamentul acțiunilor sale fiind iubirea față de aproapele. Pe langa promovarea valorilor...

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Cele șapte Sinoade, pilonii credinței ortodoxe

Suntem la începutul secolului al IV-lea. În 312. Împăratul Constantin traversează Franța cu armata sa. Zărește pe cer, ca proiectat în fața soarelui, o cruce luminoasă pe care stă scris: „Prin acest semn vei învinge”. Iese învingător. Ca urmare a acestei viziuni și a...

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Apărute în momente de criză teologică profundă pentru Biserica creștină, Sinoadele Ecumenice sunt în primul rând o adunare, o întâlnire a episcopilor care, sub oblăduirea Duhului Sfânt, au reușit să formuleze adevărul de credință într-o manieră cuprinzătoare și să...