Pentru conștiința Bisericii din epoca apostolică, martirii reprezentau o categoria aparte de asumare a vieții în Hristos, manifestată prin dăruire totală sau prin jertfă. Iubirea față de Dumnezeu înțeleasă ca sacrificiu deplin și desăvârșit în actul martiriului, conferă un loc special sfinților mucenici în Împărăția Preasfintei Treimi. În viziunea Sfântului Ioan Teologul, martirii, sfinții mucenici stau în fața tronului ceresc și exercită acolo o slujire sacerdotală de mijlocire, sacrificiul vieții lor pentru cauza Mielului fiind compensat cu viața veșnică.
