Bătrânii noștri la țară, bunicii de odinioară erau oameni disciplinați și corecți. Una dintre cele mai timpurii amintiri ale mele din copilărie este aceea cu bunica luându-mă cu ea la „boltă”, la magazinul din centrul satului, instruindu-mă să nu ating nimic: ce nu e al nostru, nu e al nostru. Ca și copil totul acolo era atât de tentant! O auzeam ades citând un cuvânt din Epistola către Coloseni: „Nu lua, nu gusta, nu te atinge!” (Col. 2, 21) Bătrânii aveau acest respect față de proprietatea celuilalt, dar și față de a lor. Chiar dacă regimul comunist le colectivizase forțat cea mai mare parte a pământului, căci nu reușișe să-i prostească cu propaganda să o facă benevol, bunicii îl considerau tot al lor și au fost extrem de fericiți când l-au redobândit după 89.
