Ruşinea de a-ţi mărturisi credinţa

de | sept. 19, 2020 | Spiritualitate

Sunt oameni cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa, apartenenţa lor confesională. Cei mai tineri n-au apucat vremurile, dar noi, cei maturi ştim că în perioada comunistă, multora le era teamă să-şi mărturisească credinţa lor. Dar nu numai atunci. Chiar şi în zilele noastre, s-ar părea că nu este în spirit european să-ţi mărturiseşti pe faţă credinţa, deoarece poţi fi etichetat anacronic. Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, în capitolul 1, versetul 16: „Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos pentru că este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede: iudeului întâi şi elinului”.

Iată, vă dau un caz din istoria apropiată. Se petrecea în anul 1996. Pe atunci, în Cecenia erau multe conflicte între armata oficială rusească şi ceceni. În acel an, un tânăr de 19 ani, pe nume Evghenie, îşi făcea stagiul militar. El, în copilărie, fiind un băiat credincios, la un moment dat s-a dus la spovedanie.Părintele, observând că n-are cruciuliţă, i-a dat o cruciuliţă pe care tânărul şi-a pus-o la gât şi n-a mai dat-o jos niciodată. Când a părăsit satul natal şi a mers la liceu, mama lui i-a cerut s-o pună deoparte, pentru a nu fi persiflat de colegii săi. Dar n-a dat-o jos, ba a luat-o cu el şi când a fost dus în armată. Dumnezeu a îngăduit ca el, cu câţiva colegi soldaţi, să fie prinşi de ceceni şi luaţi ostatici. Dezbrăcându-l pe Evghenie, aceştia au văzut că sub cămaşă, la gât, poartă Crucea Domnului Hristos. Atunci i-au pus condiţia: ori renunţă la Cruce, aruncând-o, şi trece la musulmani, ori va fi omorât. N-a vrut să-şi dea jos Crucea şi rezultatul a fost că, în mod bestial, l-au batjocorit şi i-ai tăiat capul. Mai apoi, mama lui, care a auzit acest lucru, cu un efort extraordinar, vânzându-şi casa şi bunurile a reuşit să îi recupereze trupul şi să-l înmormânteze creştineşte. Mai apoi, Biserica Rusă l-a canonizat, devenind Sfântul Evghenie, Noul Mucenic. L-a mărturisit pe Hristos prin faptul că n-a vrut să renunţe la cruciuliţa pe care o avea la gâtul său, cruciuliţă care îi dezvăluia apartenenţa lui religioasă, care-i demonstra statutul lui de creştin mărturisitor.

Sunt amănunte gingaşe, dar care spun mult referitor la credinţa noastră. În toate împrejurările, în toate ipostazele, noi suntem chemaţi să ne mărturisim credinţa noastră. De ce? Pentru că „ce folos are omul – spune Evanghelia– dacă va câştiga toată lumea şi-şi va pierde sufl etul său, sau ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8; 36).

Convinşi fiind că noi moştenim credinţa cea adevărată, credinţa ortodoxă venită de la Domnul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli şi prin Sfinţii noştri părinţi, trăim frumos şi, mărturisindu-L pe Domnul Hristos prin lucruri mari, dar mai ales prin lucruri mici, prin viaţa de zi cu zi, devenim misionarii Lui. Şi atunci, ceea ce spune Evanghelia se împlineşte: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl Vostru cel din Ceruri”.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

„Aproapele” și mântuirea noastră

„Aproapele” și mântuirea noastră

Aspecte introductive             Episodul de astăzi face parte dintr-un capitol extrem de dens din punct de vedere teologic. Și bogat în evenimente. În debutul lui, Învățătorul își surprinde discipolii. Alege...

Mai multe din Spiritualitate
Mănăstirea e ca și un roi de albine

Mănăstirea e ca și un roi de albine

“Eu compar ambianţa mănăstirii, mulţimea fraţilor, cu florile, cu pomii, cu fructele, cu un stup. Albinele sunt insecte lăudabile şi utile tuturor, căci ele lucrează ziua şi noaptea pentru aproapele lor. Ele formează o mănăstire în care domneşte ordinea: ele au o...

Puterea Sfintei Cruci

Puterea Sfintei Cruci

Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr: - Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care...

Caracterele oamenilor diferă

Caracterele oamenilor diferă

“Sufletele suave ascultă uşor, pe când cele dârze se chinuie să se supună. Se deosebesc între ele ca şi bumbacul de fier! Bumbacul are nevoie doar de un cuvânt, pe când fierul are nevoie de focul şi de cuptorul patimilor pentru a fi prelucrat! Omul cu un caracter...

Cei trei prieteni

Cei trei prieteni

Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu...

Rugăciunea este izvorul puterii

Rugăciunea este izvorul puterii

“Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru...

Scopul universului este să-L laude pe Dumnezeu

Scopul universului este să-L laude pe Dumnezeu

“În cer, îngerii şi sfinţii, stelele şi păsările Îl laudă pe Dumnezeu. Pe pământ Îl laudă înţelepţii şi oamenii simpli, călugării şi pustnicii. Lauda lui Dumnezeu este firul care uneşte toate locurile din univers, ea este ultima raţiune, ţinta cea mai înaltă, şi deci...