Pentru o societate aparent monolitică din punct de vedere religios, precum România, chestiunea locului și rolului religiei în spațiul public pare frecvent drept inoportună sau ascunzând de fapt o acuză, un atac.
Or, nu este mereu așa. Mai mult: tocmai în astfel de societăți în care un procent copleșitor se declară religioși, chestiunea se pune dinspre credință spre societate, nu doar invers.
Altfel spus, cum am putea vedea noi, din interior, purtarea și mărturisirea Crucii lui Hristos?