Deseori vine și revine tema „binefacătorilor“ care ne salvează.
De ce a ajuns România pe mâna „salvatorilor“? Cât de pierduți suntem, de fapt?
La aproape 3 decenii și jumătate de la evenimentele din 1989, vorbim în continuare despre rezistența unor metehne. Dacă în perioada interbelică exista o anumită atitudine generală ce stabilea standardul, comuniștii au anulat elitele de orice fel, promovând în schimb spiritele mediocre. Astăzi, deși cu o dezvoltare comparabilă din multe puncte de vedere doar cu cea de după Marea Unire, nostalgii încă mai sunt, chiar în forme agresive. Și atunci, ca și acum au apărut cu mult succes, așa-numiții „călăreți ai salvării“, fără însă să salveze la propriu nimic. Fenomenul nu e nou și nu e doar autohton.
Noi, creștinii, știm cine e salvatorul nostru.
