Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale.
Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a căsătorit de tânără și a născut trei fete, pe care le-a numit după cele trei virtuți creștine: Pistis (credinţa), Elpis (nădejde) şi Agapis (dragoste).
Dar imediat după nașterea celei de a treia fete, soțul ei a murit. A urmat o viață de rugăciune și fapte bune, și s-a străduit să sădească în sufletele fetelor aceleași valori. Le-a crescut cu dragoste astfel încât fetele erau pline de bunătate și, mai presus de toate, le-a îndrumat să nu își ascundă niciodată credința.
În anul 137, Pistis avea doisprezece ani, Elpis zece ani şi Agapis nouă ani, iar Antioh, prefectul provinciei, a auzit de frumuseţea celor trei fete, dar și de faptul că sunt creștine. L-a înştiinţat pe împăratul Adrian, care în scurt timp a trimis slujitorii pentru a le aduce pe cele trei fete la palat. Împreună cu ele a venit şi mama lor, Sofia care le-a întărit în credinţă, sfătuindu-le şi învăţându-le în continuare.
Adrian a vrut să le convingă pe fete să renunțe la credința lor și să aducă jertfă zeiței Artemida, zeița vânătorii, dar fetele au refuzat. Atunci împăratul a decis să le supună la chinuri. A început cu cea mai mare, Pistis, în speranța că cele două mai mici se vor înspăimânta văzând suferințele ei și vor ceda. Dar mama lor, Sofia, le-a încurajat. A doua fată care avea să fie chinuită a fost Elpis. Mama lor, Sofia plângea și se ruga, pentru a trece mai repede supliciul la care erau ele supuse. Cea mică, Agapis, deși a văzut toată suferința surorilor ei, nu a cedat. A fost omorâtă ultima, i-au tăiat capul. Pe mama lor, călăii au lăsat-o în viață ca o pedeapsă, să sufere pentru moartea fetelor.
Mama Sofia a adunat rămășițele pământești ale mucenicelor și le-a dus pe un deal din afara cetăţii unde le-a înmormântat creștinește. Apoi, a considerat că nu mai are de ce să meargă acasă, așa că s-a așezat pe mormântul lor și a început să plângă de dorul fetelor sale. După trei zile, Dumnezeu s-a îndurat de lacrimile ei și a chemat-o în rândul drepților. Deşi nu a îndurat chinuri fizice, şi ea s-a învrednicit alături de cele trei fiice de cununa muceniciei. Şi aceasta pentru că întreaga ei viaţă de creştere a copiilor, de dăruire şi acceptare a voii lui Dumnezeu a fost o mucenicie. Sfânta Sofia a fost muceniţă, nu cu trupul, pentru că suferinţa ei nu au fost fizice, ci au fost în inimă, pătimind mult pentru Hristos.
Mormintele Sfintei Sofia şi ale fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte a fost ridicată Biserica „Sfântul Mucenic Pangratie”.
Sfânta Muceniţă Sofia este ocrotitoarea mamelor şi a fiicelor dar și a capitalei Bulgariei, orașul Sofia.
