„Vas al întelepciunii. Soare arzător. Delicată trestie. Regele regilor.” Așa este descrisă Sfânta Tamara, în acatistul ei. Ea este pomenită în fiecare an în 1 mai.
Tamara s-a născut în 1160, fiind prima fiică a regelui George al III – lea.
Datorită vremurilor, regele George al III-lea, nepot al Sfântului David Constructorul, și datorită faptului că nu avea urmaș pentru tron, devine ținta nemulțumirilor nobililor. În 1177 aceștia nu ezită să sprijine un pretendent la tron, dar revolta este prompt și aspru suprimată. Acesta este doar începutul nemulțumirilor acumulate. Un an mai târziu, regele o i-a alături pe tron pe fiica sa cea mare, Tamara. Se spune că, era atât de destoinică încât tatăl său a proclamat împărţirea puterii cu ea, când aceasta urma să împlinească vârstă de 12 ani. „Este fiul pe care mi-l cereți. Cel mai bun pe care mi-l puteam dori”, spunea regele la încoronarea Tamarei.
La 27 martie 1184, regele George se mută la cele veșnice, iar Tamara este încoronată ca unic suveran al Georgiei, la vârstă de 18 ani. Cu prilejul încoronarii a afirmat: „Eu sunt părintele celor uitați de toți, avocat al văduvelor și mama orfanilor.”
La urcarea pe tron, Tamara a convocat un sinod care a restaurat viaţa eclesială şi a stabilit o legătură solidă între Biserică şi stat. Printre primele legi propuse, a fost scutirea de taxe a țăranilor și îndepărtarea din jilț a celor ce abuzau de putere. A început să ridice o salbă de biserici și mănăstiri dar, mai ales, a sprijinit cultura.
În timpul domniei Reginei Tamara a fost construit Palatul Geguti, ale cărui rămășițe au supraviețuit până astăzi, și a fost finalizată construcția din Vardzia, complexul mănăstirii peșterilor din sudul țării.
Deşi era femeie, a câştigat nenumărate bătălii împotriva unor mari regate din zonă, înviingând armatele persane, arabe şi tătare, aflate atunci la apogeu, ce ameninţau graniţele Georgiei. Tamara îsi extinde autoritatea de la Marea Neagră la Marea Caspică, devenind ocrotitoarea pelerinilor către Țara Sfântă, negociind protejarea lăcașurilor ortodoxe din Orientul Mijlociu cu însuși emirul Saladin.
Domnia reginei Tamara cea Mare, poate fi considerată perioada de aur a Georgiei, dar și una dintre cele mai pașnice și mai umane din istoria acestei tari. Timp de 31 de ani de domnie a interzis pedepsele corporale și condamnarea la moarte. Regina avea adesea obiceiul să lase pe pragul săracilor bani, după pilda Sfântului Ierarh Nicolae. Cu multă generozitate, regina a înzestrat mănăstiri, nu numai din Georgia, dar şi din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, Constantinopol, chiar și din România,.
În 1206, când a murit cel de-al doilea soț al ei, David Soslan, Sfânta Tamara l-a asociat la tron pe fiul ei, Georgy Lasha. Ea și-a petrecut ultimii ani din viață în mănăstirea din peștera din Vardzia. Regina nobilă avea la mănăstire o chilie care comunica printr-o fereastră cu biserica, iar astfel putea asculta slujbele. Viaţa ascetică a reginei, posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea doar câteva ore pe noapte, a dus la şubrezirea sănătăţii. Mult timp regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătăţii ei. În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceştia nu i-au putut da un diagnostic exact. Părăsește această lume la 53 de ani, în dimineața zilei de 1 mai 1213.
Ea a lăsat prin testament să fie îngropată în secret, astfel încât mormântul să rămână ascuns de lume. Noaptea, zece trupe au părăsit porțile castelului, fiecare ducând un sicriu, în diferite locuri. Nimeni nu știa care dintre ele conținea trupul reginei. Conform unei legende, ea este înmormântată în mănăstirea Gelati. Altă legendă spune că a fost înmormântată la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Ierusalim, deoarece a promis că va face pelerinaj acolo, dar în timpul vieții ei nu a putut face acest lucru, iar Lasha a îndeplinit dorința prețuită a mamei sale
Locul unde a fost înmormântată nu este cunoscut, însă mormântul ei se află în inima georgienilor unde, asemenea unei flori, amintirea ei înfloreste (Grigol Robakidze).
Sfânta Tamara a devenit unul dintre cei mai iubiți sfinți ai întregii lumi ortodoxe. Nu este de mirare că atât de multe femei, nu numai în Georgia, ci și în Rusia, poartă numele ei. Este caracteristic faptul că poporul georgian, în semn de recunoștință pentru faptele mari, o numește pe Sfânta Tamara nu regină, ci rege. Aceasta este singura femeie care a primit o astfel de onoare.
Regina Tamara a fost numită de către supuşii săi drept „Rege al regilor şi regina a reginelor”.
Ea este protectoarea poeţilor şi a scriitorilor.
