Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Facerea Omului. Omilii despre Rai

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Facerea Omului. Omilii despre Rai, traducere din limba greacă de Ierom. Lavrentie Carp, Referent științific prof. dr. Mihaela Paraschiv, Doxologia, Iași, 2010, 100 pp.

Am fost obișnuiți ca traducerile din Sfinții Părinți să fie cuprinse în volume consistente, pretențioase și să apară sub egida editurii Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe. Aparițiile editoriale din ultimii ani sunt chemate însă să schimbe această optică și se ne ofere scriitura „stâlpilor Bisericii” într-o formă mai accesibilă și, de ce nu, mai ieftină. E adevărat că, într-o anumită măsură, am prefera un monopol al unei edituri autorizate, când vine vorba de traduceri din sfinții Ortodoxiei, însă, în volume consistente pretențioase trebuie să recunoaștem că, nu suntem deloc deranjați atunci când o editură ca „Doxologia” publică o „cărțulie” în care sunt cuprinse trei omilii, prea puțin cunoscute publicului românesc, și extrem de controversate în rândul patrologilor: Omilie la alcătuirea omului (pp. 21-57); Cuvânt la alcătuirea omului (pp. 58-86) și Omilie despre Rai (pp. 87-99). Acestea aparțin, după toate probabilitățile, Sfântului Vasile cel Mare și vin ca o încununare a unei munci (Hexaemeronul) ce părea a fi imposibil de finalizat din cauza poverii trupești a ultimilor ani de viață.

Preocupare patrologilor față de aceste scrieri, îndoielile avute față de originalitatea scrierii și multe altele sunt foarte bine reflecate în vol. 160 din colecția „Sources Chrétiennes”, op dedicat omiliilor amintite și intitulat sugestiv „Sur la création de l’Homme”. După ce Alexis Smets a ales în anii ’50 să studieze manuscrisele celor două omilii la nivelul studiilor de licențe, sub îndrumarea lui Charles Martin, în anii ‘60 împreună cu Michel Van Esbroek au propus acest proiect editurii Cerf, urmând ca în 1970 să fie publicat în celebra colecție amintită.

Revenind la traducerea românească aceasta este cu atât mai interesantă cu cât ea aduce în atenția cititorilor omilii ce nu au mai fost, integral, puse în slovă românească din secolul al XVIIIlea. Meritul diortositorului (ierom. Lavrentie Carp) nu este numai acela de a ne oferi trei omilii pe care greu le putem găsi în limba română, ci și acela de a ne oferi aceste texte într-o limbă românească vie și primitoare (excluzând ciudata găselniță „formăluit” (p. 30 s.a.), preferată „modelatului”, „creatului” etc.).

Pe lângă faptul că vorbim de opera unui sfânt, avem în față o lucrare științifică (tradusă după textul grecesc), profundă, o lucrare pionier în ce privește raportul dintre „chip” și „asemănare” în om. Dacă, adesea, se face confuzia între chip și asemănare, ingnorând mai mult sau mai puțin voit nuanța, de altfel vitală, între cei doi termeni, după lecturarea pioasă a acestor omilii viziunea noastră asupra celor două elemente nu are cum să nu se îmbogățească și, poate, chiar să se schimbe. În aceeași ordine de idei omilia despre Rai este un adevărat exercițiu de reflecție ce nu poate fi propriu decât unui rugător.

Așadar, avem în față o lucrare competentă, îmbrăcată într-o estetică lexicală aleasă și duhovnicească care se recomandă ca o hrană pentru suflet și pentru minte.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/pr-liviu-vidican-manci/" target="_self">Pr. Liviu Vidican Manci</a>

Pr. Liviu Vidican Manci

Directorul Seminarului Teologic Ortodox și lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
Mai multe din Cărți vechi și noi
„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Teama mea este că în Ortodoxie apare adesea compelxul de inferioritate. Ni se pare că trebuie să obţinem un fel de bogăţie vestică, sau distincţii academice (cei cărora li se dau distincţii academice în şcolile ortodoxe, uneori sunt oamnei care se opun Bisericii). Sunt suprins să văd că în România sau în alte ţări ortodoxe, ortodocşii par a nu vedea tezaurul pe care-l au. Din punctul meu de vedere România este bogată. Teama mea este că dorinţa de a fi în Uniunea Europeană, dorinţa de a deveni tot mai vestici, dorinţa de a o lua pe calea umanismului (care în realitate este hedonism) românii ar putea sărăci spiritual. Chiar spiritul care ne face atât de bogaţi, ar putea fi pierdut în căutarea altor tipuri de bogăţie”

Duhul a suflat în pustie

Duhul a suflat în pustie

  După ce în anul 2012 Daniel Lemeni a publicat volumul Tradiția paternității duhovnicești în spiritualitatea creștină răsăriteană. Un studiu asupra îndrumării spirituale în Antichitatea creștină târzie (Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia), doi ani mai târziu revine cu...

Frumuseţe şi isihie în vieţuirea aghioritică

Frumuseţe şi isihie în vieţuirea aghioritică

În peisajul scrierilor teologice contemporane din spaţiul ortodox, o figură cu totul aparte fac cele ale celor trei călugări atoniţi care au regenerat monahismul din Sfântul Munte în a doua parte a secolului XX. Este vorba de Arhimandritul Vasilios Gondikakis,...

„Spovedanie neterminată” sau despre confruntarea cu sinele

„Spovedanie neterminată” sau despre confruntarea cu sinele

Spovedanie neterminată, o lucrare semnată cu un pseudonim destul de transparent pentru cititorul atent, a ajuns la a treia ediție. După ce inițial a fost publicată la Editura Bizantină, apoi la Editura Arhiepiscopiei Craiovei, în anul 2010 cartea a fost repusă pe...