Sfinții Mărturisitori Ardeleni și statornicia în credință

de | oct. 20, 2020 | Spiritualitate

Sărbătoarea noastră din 21 octombrie este una relativ nouă ca pondere în viața liturgică a comunităților ortodoxe din Transilvania. Doar de câțiva ani este consemnată cu roșu în calendarele creștine ortodoxe ale eparhiei noastre, deși acești sfinți mărturisitori și martiri au fost canonizați încă din 1955. Este vorba despre doi călugări, doi preoți și un simplu țăran care au luptat pentru credința ortodoxă strămoșească a românilor ardeleni într-o perioadă grea și confuză din punct de vedere confesional.

În secolul al XVIII-lea situația Bisericii Ortodoxe din Transilvania era extrem de complicată și grea. Mitropolitul ei Atanasie, împreună cu câțiva preoți, au trecut în 1698-1701 la credința catolică, înființând, cu sprijinul direct al statului imperial habsburgic și al catolicilor din imperiu, Biserica Română Unită cu Roma, cunoscută sub numele de Biserica Greco-Catolică. Situația era confuză pentru că românii ortodocși nu mai aveau episcop, iar această schimbare a credinței s-a făcut pe nesimțite și cu multă viclenie. Pentru a beneficia de drepturi și recunoaștere politică și socială, mitropolitul și o parte din preoții săi au acceptat credința catolică cu condiția să nu se schimbe nimic din organizarea și practica bisericească. Astfel, slujbele, sărbătorile, rugăciunile, posturile au rămas neschimbate; singura noutate a fost pomenirea numelui papei de la Roma la oficiile liturgice, ca autoritate supremă bisericească. În această situație majoritatea comunităților românești nu au știut de această schimbare a credinței și nu și-au dat seama că de fapt fac parte din altă Biserică decât cea ortodoxă a strămoșilor lor.

În acest context, a început în Transilvania lucrarea misionară a sfinților ardeleni de mărturisire și apărare a credinței răsăritene ortodoxe. Visarion Sarai, un monah aromân din muntele Athos, a venit în Transilvania în 1744 și a colindat satele de pe valea Mureșului, învățându-i pe români despre trecerea lor la catolicism și datoria de a-și păstra credința ortodoxă. Autoritățile imperiale, având tot interesul ca românii să-și părăsească credința strămoșească, l-au arestat și l-au trimis la închisoarea vestită de la Kufstein, din munții Tirolului, unde i s-a pierdut urma.

Sofronie, monah călugărit în Țara Românească, a venit în 1758 în satul natal Cioara din munții Apuseni, unde și-a făcut un schit. Când imperialii i-au distrus așezământul a declanșat o mare mișcare în Ardeal împotriva unirii cu Roma, ce a cuprins tot spațiul Apusenilor între 1759-1761, cerând ca românii să fie lăsați în credința lor ortodoxă și să primească un episcop ortodox. Împărăteasa Maria Tereza l-a trimis împotriva răsculaților pe generalul von Bukow, care a înăbușit revolta și a distrus cu tunurile sute de mănăstiri și schituri ortodoxe. Monahul Sofronie s-a refugiat în Țara Românească, unde a trecut în veșnicie la mănăstirea Robaia. În urma mișcării sale, împărăteasa a acceptat venirea unui episcop ortodox, dar de neam sârb, pentru românii care refuzau unirea cu Roma.

Nicolae Oprea, un țăran din Săliștea Sibiului, a plecat de trei ori la Curtea Imperială de la Viena, ca reprezentant al românilor ortodocși din zona Sibiului, între 1748-1752, cerând libertate de credință și un episcop pentru românii care, în majoritate, refuzau unirea cu Roma. A fost în cele din urmă închis la Kufstein și acolo a pierit fără să se mai știe nimic despre el.

Cei doi preoți, Ioan din Galeș și Moise din Sibiel, au fost hirotoniți în Țara Românească, pentru că în Transilvania nu mai era episcop ortodox, și-au mărturisit credința ortodoxă în fața autorităților habsburgice și refuzul de a trece la unirea cu Roma. Au fost arestați și batjocoriți de imperiali, Moise în 1752, împreună cu Nicolae Oprea, iar Ioan în 1756, apoi trimiși la Kufstein, unde li s-a pierdut urma. În anul 1780 un deținut sârb de la Kufstein scria o epistolă către împărăteasa Rusiei, unde menționa că este împreună cu el închis un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care spune că mai bine dorește să moară, decât să-și piardă credința ortodoxă strămoșească.

Aceștia sunt sfinții sărbătoriți la noi în Arhiepiscopia Clujului la 21 octombrie, care și-au sfârșit viața pentru credința ortodoxă în fioroasa închisoare de la Kufstein, cu excepția monahului Sofronie, refugiat peste munți în zona Argeșului. Este bine să ne amintim că într-o vreme când unii preoți, în frunte cu mitropolitul, și-au schimbat credința pentru drepturi și avantaje lumești, au fost acești oameni, și alături de ei și alții, care au ales calea martiriului pentru Ortodoxie și Neam.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/adriancherhat/" target="_self">Pr. Adrian Cherhaț</a>

Pr. Adrian Cherhaț

Inspectorul de religie al județului Bistrița-Năsăud

Ultimele articole

Episcopul Nicolae Ivan, întruparea hărniciei

Episcopul Nicolae Ivan, întruparea hărniciei

A trecut la cele veșnice în 1936, 3 februarie, după ce Clujul a fost revoluționat de către el prin hărnicie, prin dragoste de neamul românesc, prin bucuria de a sfinți biserici și catedrale, de a înființa reviste și școli, dintre care Academia Teologică este cea mai...

Vama omenească și cea divină

Vama omenească și cea divină

Aspecte introductive Periplul lui Hristos prin joasa cetate a Ierihonului nu e marcat doar de vindecarea unui orb și de o simplă întrevedere cu mulțimea. Mai multe evenimente vin să vorbească despre cele săvârșite de El acolo. Se pare că sosirea Sa a fost așteptată în...

Mai multe din Spiritualitate
Sfântul Botez – Taina intrării în creștinism | Cateheza a II-a

Sfântul Botez – Taina intrării în creștinism | Cateheza a II-a

În cateheza precedentă am atins câteva aspecte ce privesc familia creștin-ortodoxă. Din cuvintele Sfintei Scripturi și ale unor mari teologi am concluzionat că o familie creștină este o familie cu valori evanghelice care-și crește copiii în respect și dragoste pentru...

Tâlcuire la Rugăciunea Sf. Efrem Sirul. 1 Duhul trândăviei

Tâlcuire la Rugăciunea Sf. Efrem Sirul. 1 Duhul trândăviei

Pentru noi creștinii a început Postul Mare, această perioadă de antrenament spiritual, de nevoință duhovnicească. Lupta între bine și rău este pe viață și pe moarte! Chiar dacă duhurile necurate nu sunt văzute, ele își fac lucrările cu prisosință. Sfântul Apostol...

Despre familia creștin-ortodoxă | Cateheză

Despre familia creștin-ortodoxă | Cateheză

Așa cum cel mai probabil cunoașteți, anul acesta este dedicat în Biserica Ortodoxă Română pastorației părinților și copiilor. Cu alte cuvinte, în acest an, preocuparea expresă a Bisericii este familia[i]. Din acest motiv, cu binecuvântarea Părintelui Andrei,...

Postul, mijloc de despătimire

Postul, mijloc de despătimire

Postul, ca mijloc de despătimire, merge mână în mână cu rugăciunea. Cele două mijloace se sprijină unul pe altul şi se intercondiţionează. De aceea Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus ucenicilor, când n-au putut tămădui un tânăr bolnav, lucrul următor: “Acest neam de...

Ce este postul?

Ce este postul?

Postul este înfrânarea benevolă de la mâncare şi băutură din motive religios-morale. Renunţările acestea nu se fac din concepţia că hrana sau băutura ar fi necurate, ci pentru că prin înfrânarea trupului, sufletul se ridică spre Dumnezeu. De post sunt scutiţi copiii...

Al patrulea mag

Al patrulea mag

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă...