Sfânta Monica din Africa este femeia care prin lacrimile, rugăciunea și iubirea ei a reușit să îi aducă la creștinism pe soțul ei, pe cei doi fii ai săi, dar și să își sprijine fiica pe calea monahismului.
Monica s-a născut la Tagaste, în 332, într-o familie creştină înstărită, şi a fost educată în credinţă. Contrar obiceiului timpului, i s-a permis să studieze. Ea a profitat de această oportunitate pentru a citi Sfânta Scriptură. S-a căsătorit de tânără cu Patriciu, un tânăr păgân, legionar ce împlinea diferite funcţii în administraţia locală. Deși Patriciu avea nenumărate escapade înafara căsniciei, cu soția sa se purta frumos, întrucât Monica știa când să tacă, cât să rabde și când să își spună nemulțumirile. Împreună au avut trei copii: pe Augustin, pe Navigius și pe Perpetua, dar Patriciu nu a îngăduit ca prunci să fie botezați. Deși aspru din fire, Patriciu era recunoscător pentru soția sa, bună și blândă.
Ajuns la vârsta tinereții, Augustin a început să ducă o viață care nu îi era pe plac mamei sale, fiind și o influnță negativă și pentru fratele său Navigius. Trimis la studii în Cartagina, Augustin a fost captat de învățătura ereticilor maniheiști. Tot atunci, în urma unei aventuri, i s-a născut un copil. Sfânta Monica se ruga mereu cu credință și lacrimi atât pentru fii ei, cât și pentru soțul ei, ca aceștia să primească botezul. Văzându-i rugăciunile și lacrimile vărsate, mai ales pentru fiul lor cel mare, soțul ei a intrat în catehumenat şi după un an, pe patul de moarte, a primit sfântul botezul.
Augustin a continuat să ducă o viață departe de Hristos. Consolarea Sfintei Monica era Perpetua, singura ei fiică, care după căsătorie a rămas văduvă și a îmbrățișat viața monahală, fiind aleasă stareță la o mănăstire din Hippona. Într-o zi, Sfânta Monioca l-a rugat pe un episcop să vorbească cu fiul său pentru a-l convinge să se îndrepte. Însă episcopul i-a spus că, tânărul, încă este fascinat de noutatea învățăturilor maniheiste, dar a încurajat-o, zicându-i: „Du-te pe calea ta și Domnul să te binecuvânteze, pentru că nu este cu putință ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”.
În una dintre călătoriile sale la Milano, Augustin l-a cunoscut pe Sfântul Ambrozie și a fost cucerit de cuvântul lui. Sfântul Ambrozie îl convinge pe tânărul Augustin, spre bucuria mamei sale, să primească botezul. Acest lucru se întâmpla în anul 387, în noaptea Sfintelor Paști. Despre acest lucru, Augustin avea să scrie: „Mama mea m-a născut de două ori, însă ce-a de-a doua naștere a fost un chin spiritual îndelungat, din rugăciuni și multe lacrimi. Bucuria pe care am simțit-o în clipa în care L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu a fost una imensă.”
După botez, atât Augustin cât și mama sa Monica au hotărât să se întoarcă în Africa. Pe drum, Sfânta Monica s-a îmbolnăvit iar după nouă zile de boală, în orașul Ostia de lângă Roma, Sfânta a adormit întru Domnul, la vârsta de 56 de ani. Aici a și fost înmormântată iar osemintele ei, au fost mutate în secolul al XV-lea, la Roma.
Misiunea Monicăi pe acest pământ se încheiase. Augustin revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală, se dedică studiului Scripturilor, combate maniheismul și alte erezii. În 391 devine preot, iar în 395 Episcop de Hipona (395 – 430). El rămâne dascălul fără asemănare al întregului Occident creştin. A murit la 28 august 430, iar în calendarul creștin îl găsim trecut ca și Fericitul Augustin.
Sfânta Monica este considerată protectoarea soțiilor și mamelor ale căror soți și fii au apucat-o pe calea pierzării. În acest sens, fiul său, Fericitul Augustin i-a închinat o rugăciune:
Dar Tu ai întins mâna Ta din înălţimea cerului şi ai scos sufletul meu din acest adânc întuneric, în vreme ce mama mea, credincioasa Ta slujitoare, plângea în faţa Ta cu mai multă durere decât plâng mamele care văd corpurile fiilor lor coborâte în mormânt. Căci prin puterea credinţei şi a Duhului pe care le avea de la Tine, ea mă privea ca pe un mort. Şi Tu ai ascultat-o, Doamne! Ai ascultat-o şi nu ai dispreţuit lacrimile ei, ale căror şuvoaie udau pământul de sub ochii ei, oriunde mergea să se roage. Da, ai ascultat-o!
