Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea despre Drumul Crucii, astăzi vorbind despre stația a treisprezecea la care comemorăm coborârea Domnului de pe Cruce și ungerea în grabă cu aromate.
Pogorârea de pe Cruce și Sâmbăta Mare reprezintă punctul în care suferința morții apune și bucuria învierii răsare. Nu întâmplător în după amiaza acestei zile are loc Slujba Venirii Sfintei Lumini. Pe cât de tăcută a fost pogorârea lui Hristos de pe Cruce, pe atât și pogorârea la iad. De aceea, precum cântă Heruvicul de la Sfânta Liturghie din Sâmbăta Mare, „să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească”. Să nu cugete că Hristos-Viața a fost învins de moarte. Acestea sunt cugete lumești. Izbânda Învierii lui Hristos trebuia să integreze în mod necesar și pogorârea și înfrângerea iadului.
