„Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!”, zice un vechi proverb românesc. În ce măsură mai este astăzi privită senectutea ca un depozitar al înțelepciunii? Este vârsta a treia o bucurie sau o povară? Ne temem de bătrânețe, de boală sau de moarte?
Societatea contemporană, axată pe productivitate, aduce zilnic un elogiu tinereții. Oriunde te uiți, e plin de reclame la clinici și tratamente estetice, pastile minune care ascund vârsta sau chiar promit minuni. Ei bine, într-o astfel de societate, raporturile de putere se schimbă, iar bătrânii își pierd statutul de oameni cu experiență, cu un depozit de cunoștințe, numai bune de împărtășit tinerelor generații. Chiar dacă și-ar dori ca urmașii lor să nu mai repete aceleași greșeli, să nu treacă prin aceleași greutăți, arareori se întâmplă să fie ascultați.
Poartă cultura postmodernă o vină? Cum ne raportăm la bătrânețe? Ne pregătim din timp sau fugim de ea prin intermediul unei vieți extravagante, operații estetice și printr-o vestimentație caraghioasă? Ce ne spune Biblia? Ce ne învață tradiția bimilenară a Bisericii? Sunt doar câteva din întrebările la care căutăm un răspuns împreună cu domnul Gabriel Noje, doctor în Teologie.
