În data de 5 martie se împlinesc 114 ani de la nașterea Patriarhului Iustin Moisescu, cel de-al patrulea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut în data de 5 martie 1910 în Cândești, județul Argeș.
Își începe parcursul teologic la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922 – 1930), pe care îl continuă la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg, iar ulterior se întoarce la Atena, unde își susține teza de doctorat intitulată „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura”, în 1937.
A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava, transferat în 1946 la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București (din 1948 Institut Teologic Universitar).
Hirotonit preot necăsătorit în 1956, în același an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului, fiind întronizat în data de 18 martie.
În 10 ianuarie 1957 a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (întronizat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani.
La 12 iunie 1977 ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (întronizat la 19 iunie 1977), păstorind până la moartea sa în 31 iulie 1986.
În întreaga activitate, Patriarhul Iustin Moisescu a fost un susținător al dialogului între Biserici, efectuând mai multe vizite la: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), Consiliul Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982) și Biserica Ortodoxă din Grecia (1984).
În calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a acordat deosebită atenție activității editoriale, fiind cel care a inițiat colecția intitulată „Părinți și scriitori bisericești”, proiectată în 90 de volume”. De asemenea, au fost tipărite manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult, precum și o nouă ediție sinodală a Biblie (1982).
Foto credit: Basilica.ro
